Ghiţă, te-aştept deseară la oliţă

Era o după-amiază obişnuită de vară, în care nievasta plecase, ca de obicei, la bere cu băieţii, iar eu rămăsesem acasă cu copilul şi să mai fac una alta (gen spălat haine, cusut un goblen) când deodată Gropărelu’ – cel mai cuminte dintre copii, face tot ce-i spun; e aproape la fel de supus ca maică-sa – vine la mine şi îmi zbiară voios în timpan, mândru de parcă ar fi câştigat detaşat olimpiada balcanică de căţărat Everestul ţopăind în degetul arătător:
– Tatiiii! Am căcut caca!
– Pfuay, mă copile…

Cei dintre voi care nu aveţi copii trebuie să ştiţi nişte chestii: e infinit mai uşor să refaci un pergament de la Marea Moartă decât să înveţi un prunc să facă la oliţă; pe urmă, kk de copil miroase de 14.921 de ori mai rău decât ce scoate campionul turneului mondial de sconcşi; şi cel mai bun ulei de prăjit carnea e uleiul de palmier.
– Măi tati! Ce ai făcut?
– Am căcut caca!

Vine către mine crăcănat ca un călăreţ, cu bagajul în pantaloni, că aş fi murit de râs dacă nu mi-era frică pentru viaţa mea să deschid gura.
– Măi Gropărele… aşa-i că noi am mai discutat că atunci când îţi vine să faci caca, vii şi-mi spui?
– DA!
– Că atunci te punem pe oliţă?
– DA!
– Să faci şi tu ca bărbaţii, caca la oliţă?
– DA!
– Că acum nu mai porţi scutece, şi dacă nu avem scutec trebuie să facem la oliţă?
– DA!
– Şi nu mai ştii că ţi-am spus să vii la mine ÎNAINTE, nu după ce faci caca? (Gropărelu’ are încă probleme cu adverbele).
– DA!
– No, de acum încolo facem la oliţă?
– DA!
– Promiţi?
– DA!!!

Mă uit la el – avea într-adevăr aerul că înţelesese.
– Mă copile, tu ai înţeles ceva din tot ce ţi-am zis acuma?
– DA!
– Ia repetă ce am zis eu!

Gropărelu’ de uită la mine şi clipeşte:
– DA!

16 lovituri, dă-i și tu!