Ghid de supraviețuire în Mega Image

Intrasem în Mega Image învăluit pe nedrept de foame, o foame din aia de cursă lungă (cred că ce-ncearcă Groparu să vă zică acum este că a ținut postul Paștelui și ar vrea niște recunoaștere internațională pentru asta).

Aşa de foame-mi era, că-mi venea să muşc casiera de frizură şi apoi să mă înfrupt din oamenii de la pază.

Cumva, totuşi, am reuşit să mă abţin de la ronţăit personalul, la gândul mâncării pe care urma să o bag în fizic în seara aceea.

Dar – oroare! Cu mintea ghiorăindă, numa’ nu găseam ce-mi trebuie: mâncare asiatică. Căci din experiență vă spun: cea mai bună și sățioasă mâncare de post sau cură de slăbire este aia asiatică. Te droghezi cu condimente din alea de-ale lor care-ncep cu “c” şi se termină cu “urcuma” şi adormi cu iz de curry prin nas şi-ţi îmbeţi sucurile gastrice cu piper Porsche Cayenne, de li se face silă să li se mai facă foame.

Dar… efectiv nu găseam unde se află raionul asiatic. Ăla cu sosuri de soia cu tăieţei de orez şi lapte de cocos; şi deja mă cuprindea disperarea, că foamea era mare. Ce aşteptări să găsească un ditamai raionul de mâncare poţi avea de la cineva care nu-şi găseşte ciorapii prin casă?


E drept că eram şi distras

Şi, cum mă preumblam eu pe acolo prin magazin, dezorientat ca un clapon decapitat…

…am zărit-o…

…pe ea.

Ea.

Cu ochii caracteristici, studenta asiatică îşi făcea cumpărăturile de seară.

M-am poziţionat strategic în spatele ei, ca un asasin în serie, şi am urmat-o pas cu pas.

4 paşi mai târziu, eram în miezul raionului cu ambalaje scrise cu litere din alea ciudate, care – sincer – nu cred că înseamnă ceva în nici o limbă.

După alte 3 minute, mă îndreptam glorios către casă, cu toate cumpărăturle făcute.

Cuprins de foame, nu am apucat să-i cer telefonul, s-o sun dacă relochează raionul; dar acuma deţin reţeta; şi m-am gândit s-o împărtăşesc cu voi, că poate cine ştie.

10 lovituri, dă-i și tu!