Gata, o-nceput postu’

Postu’, nu postarea.

Deci, ca în fiecare an, Groparu s-o apucat să ţină Postul Paştelui – ştiţi voi, cel mai post din an, ăla cu o singură dezlegare la peşte. De ce? Fincă are coaeh, de-aia. Şi fincă-i masochist.

Am stins ultima ţigare duminică noaptea şi am dosit bine pălinca de la socru-meu, aperitivul la cina mea favorită de iarnă – zacuscă de la mama cu slană de la maică-sa şi ceapă şi lapte şi telemea grasă, că-mi aplauda ficatul de disperare ca un călugăr budist în plină meditaţie la minus 18 grade la bustul gol, uite-aşa îmi face: brrurruruum! şi brrrurumrumrumrm!!

Cârnaţii i-am înghesuit bine în frigider, departe de ochi pofticioşi; măcar să dea aromă de afumătură tuturor legumelor din frigider, din care-mi voi găti eu – oh, barbarism! – chiftele, şniţele şi tocăniţe (din cartofi, soia, cartofi). Am învăţat să trec mai departe când ajung la raionul de bere din hipermarşeu; deci 7 săptămâni licoarea din malţ nu mai există pentru mine decât dacă scrie pe ea 0% alcool. Şi la raionul de peşte mă uit detaşat, nu-l mai visez împopoţonat de roşii cherry, bolborosind îmbrăcat în ulei de măsline şi schinduf la mine-n cuptor.

Ciocolată, lapte, brânză, smântână, untură, ouă, jumeri, caltaboşi, grătare, pulpe de pui, piept de curcan, unt, somoni, beef steak – gata, le-am debifat. Voi ronţăi în schimb vesel pateu de soia, crenvurşti de soia, lapte de soia, brânză tofu; maioneze vegetale, voi mesteca la zămuri de legume, fasole, linte, rădăcini de tot felul. Cartofii, c’est moi. Posibil chiar să încep nişte postări, în perioada imediat următoare, cu “într-o zi, îmi găteam nişte pâine prăjită cu margarină 100% vegetală, când un OZN…”

Aşa că dacă în următoarele 6 săptămâni şi 4 zile veţi avea senzaţia că citiţi blogul unui frustrat, ei bine, vă recomand să aveţi încredere în senzaţiile voastre. Şi nu mă întrebaţi dacă o să ţin post şi de la sex, pentru că imediat vă răspund cu “post din ăla să ţineţi voi, da?”

43 lovituri, dă-i și tu!