Fuck you too, Scholl Cluj

Deci mie nu prea imi put picioarele azi, ca mi-am loat sandale, si si daca ar putzi, pe mine nu ma deranjeaza, da’ astia din jur dintr-o data pufaie si ma evita, si shafu’ ma ameninta ca ma da afara. In fine.

Da’ daca mi-ar putzi, as mere la Scholl, pe Clinciurilor, ca cica acolo are oamenii ceva spray d-ala dejtept, cu MBA, care se bate cu mirosu’ de sobolan mort din adidas, si il si face cnocaut. In fine.

Da’ sa ai grija cand meri acolo. Finca desi tanti care vinde e maghieara, stilu’ e cel mai romanesc tâmpovitzean posibil, care este. De ce maghiearii ne fura obiceiurile noastre proaste (vezi vamesii, benzinarii, chelnerii din tzara vecina si prietena), si noi nu le furam obiceele alea bune? In fine.

Noa, da’ sa ii dau inainte. Deci intri inauntru, si inauntru e mai cald ca afara. Nu-i stress, ca azi mi-am loat sandale, si pierd caldura la greu printre gaurile din ele. Da’ vroiam sa vaz de sprayu’ ala. Nu eu, ficioru cu care eram.

Si stam un pic. Maxim 8 minute. In timpu’ asta, tanti aia unguroaica vanzatoare vorbea cu alta tanti unguroaica ne-vanzatoare asezata pe scaun in fatza ei. Dupa cum am dedus dupa tonu vocii, vorbeau o barfa mica, un jmen, o shushanea. Intre timp, iese afara o domnisoara care tocma’ proba o pareche de pantaloni d-aia albi, de sora medicala. Si zice d-ra: oare nu mi-s largi? Vanzatoarea pufneste, si ii scuipa “NU! Uita-te in oglinda!”

In fine, ne vine randu’. Cum ne vine? Pai stam si ne chiorâm la alea doo barfitoare vreo 4 minute 30. Si intr-un final apoteotic, ii shuier “FITI AMABILA!”.

– Da, zice ea, vadit impresionata negativ.
– Stiti, zice colegu’ meu, aveti spray de picioare?
– Da, zice ea. Si continua sa discute cu prekina-sa. Kekeke, rekeke.
– Si putem vedea? Ne facem noi curaj.
– Da, zice ea. Kekeke, rekeke.

Stam 14 secunde. Se ridica de pe scaun, si vine inspre noi.

– Aici, zice ea, si ne arata cu creanga un raft de dupa tejghea. Kekeke, rekeke.

Noi intindem crengile sa pipaim marfa, si ne suiera iara:

– Nu puneti mana! zbiara. Va arat io. Kekeke, rekeke.

Ofteaza, se deplaseaza catre raftu’ cu pricina, si ia in scârba un spray, ni-l flutura pe langa nasurile noastre tinere, da’ fugitiv, si il pune la loc.

– Cu ce aroma este? indraznim.
– Fresh, scuipa ea. Kekeke, rekeke.
– Putem proba? ‘cem noi, ferindu-ne cu grija de scuipat.
– NU! zbiara. Kekeke, rekeke.
– ?
– E sigilat! zbiara tanti. Kekeke, rekeke.
– Aha… da’ din ala (si zice prekinu meu nush ce aroma de bou moscat cu miros de fluturi cu muraturi) nu aveti?
– NU! zbeara din nou. Kekeke, rekeke.
– Da’ in Germania erau… tot Scholl… indrazneshte prekinu.
– E! Aia e in Germania! ‘ce tanti. Kekeke, rekeke.

Sta prekinu’ meu, pe buna dreptate, coplesit de atata nesimtire. Isi ia totusi aer in piept, isi activeaza chakra aia de calm si voie buna, si mai face un ultim efort:

– Da’… in alelante recipiente… nu e tot spray de picioare?
– NU! Hamaie tanti ca un dulau. NU! Ala e perspirant. Kekeke, rekeke.

OK, zicem noi, iesim afara, ne bufneste rasu, si io ma intorc – tanti se uita la noi ca somalezu’ la clatite, ca se auzea ca radem – ii zambesc de dincolo de barba mea de mers la Tiganiada, si mimez ca imi trag un glontz in tampla in fatza ei. Si mai si zic: “HRISTOASEEEEEE!!!!”

Tanti, jur ca data viitoare o sa imi rup picioru’, si am sa vin la dvs. ca sa ma serviti, ca sa castigati mai mult de pe curu’ meu. Da deocamdata tot ce pot sa fac e sa va ii urez io, din anusul curat al inimii mele foarte incapatoare, un foarte istodoresc

“MOOOORI!!!!”

PS: Am cumparat un spray in cele din urma de la SensiBlu cu 3 lei mai mult, si tanti o fo foarte amabila, ne-o lasat sa probam mirosu’, si ne-am si bucurat ca nu am folosit Condica de Reclamatii, care spanzura imbietoare deasupra tejghelei. Deci se puate!!!

Post-PS: Nu le mere saitu’ Scholl, pajina cu reclamatii. Ata ete.

4 lovituri, dă-i și tu!