Fotoreportaj gropăresc: o zi la schi

Toată viaţa mea mi-a fost frică de schi ca de profa de chimie. Mi se părea un sport al elitelor, pentru oameni pe care îi aşteaptă un giâp cât un camion la baza pârtiei, oamenii care sunt mereu serviţi la timp în birturile de la baza pârtiei, în timp ce tu aştepţi 40 de minute după un ceai cald (“pardon, bă clientule, tu nu eşti schior!), în general un sport pentru premianţii vieţii. Mamă, tu mie nu îmi cumperi schiuri? Bă, tu tre’ să înveţi, noi n-avem bani, lasă prostiile.

Despre fotografie ce să vă mai vorbesc, am avut vreo 3 ani de zile o săpunieră pe care am pierdut-o la o Ţiganiadă: venise un băştinaş să îşi umple căruţa cu balastru din râu, noi am făcut poze călare pe calul lui, îmbrăcaţi în ţigani, şi am plecat fără să-mi mai recuperez aparatul. M-am pedepsit cu decizia de a nu mai încerca niciodată să o mai recuperez, şi am refuzat să mai încerc să fac pe fotograful.

Fobia asta de excludere din rândul acestor caste, şi a oricărei caste, la urma urmei, cred că mă va bântui toată viaţa. Dar, pentru că am ajuns la o etapă în viaţă în care nu îmi mai permit să-mi refuz experienţe (am un bebe acasă, şi va trebui să reuşesc să fiu eroul lui ceva anişori), am decis să combin şi fotografia, şi schiatul în tabăra asta mirifică, în care am muncit mai mult decât m-am odihnit: trebuie să-mi justific în primul rând faţă de mine că timpul petrecut departe de familie (mi-i dor de ei de MĂ CAC PE MINE) se justifică.

Aşadar – două premiere într-una. Am respirat aşa de adânc că era să sughiţ; apoi mi-am zis că wtf, mate.

În primul rând, trebuie să-ţi cunoşti duşmanul. Trebuie să-ţi freci nasul de el, să-i simţi mirosul. Io am picat în dimineaţa aia în drum spre tele cabină de o nemţoaică era să facă hertzatak. N-am nimic, îs însurat, liebe frau, io aşa mă trezesc dimineaţa, noi, românii, credem în violenţa conjugală.

2

În orice bătălie ai nevoie de spadă. Simbolul falic, frate.

5

Orice armură are nevoie de vizieră. Ar fi bine să nu fie electronici şi să nu aibă aplicaţia aia de dezbrăcat femei, că te-ai fript, vei îmbrăţişa un copac cu multă tandreţe. Cam cum mă trezesc eu dimineaţa.

5.1

Te urci apoi în telecabină. Sticla se umezeşte de emoţie. Ţie ţi-e frig.

2.1

Apoi treci în altă lume. Ca căsătoria, într-un fel.

6.1

Iată-l! Cruciada începe.

3

Schiori schiază (mi se şopteşte că ei asta fac). Cu eleganţă, cu naturaleţe. Pare uşor.

9

10

11

Ştiţi ceva? Schiorii arată bestial, chiar dacă sunt fotografiaţi lângă un afiş cu un -cum se spune la noi, în Austria – Schwantz.

12

Acest surâs draconic denotă faptul că omul ăsta are o singură sprânceană şi te poate deochia.

14. Asa zambeste un invingator

Căutăm surâsuri mai angelice. Le găsim.

7.1

În mai multe exemplare.

7

Asta când nu se înverşunează pe condiţia lor mini-umană limitată.

8.2

Life ain’t got shit on me. This is the definition of fucking cool, in case you were wondering.

8.1

Apoi vremea se strică uşor. Austriecii trimit Panzerele să se războiască cu Romica Jurcă.

15.

Poate e timpul de ceai. Sper să fiu servit înaintea lui Groparu, care nu schiază.

 

16

E deja noapte, dar cărămizile de oameni de zăpadă nu contenesc.

 

18. noaptea

Poate e cazul să ne distrăm pe pârtie un pic…

 

19. distractia de pe partie

…până vezi cai verzi pe cer.

makes your head spin

Iar când totul e gata, se sfârşeşte într-un orgasm.
penultima

Al dumneavoastră nesincer, Groparu (eu sunt neamţul ăla din dreapta, fireşte).

ultima

 

12 lovituri, dă-i și tu!