Una din sursele mele de încredere din Cluj m-a înştiinţat că în weekend se recoltează unul din lacurile de la Ciurila. Pofticios de peşte ca un grizzly (mai ales că anul ăsta nu am mai ajuns în Deltă – lăsaţi, nu mă consolaţi, nu aveţi cum; inima mea e prea neagră), mi-am luat vânătorii tribului şi am fugit la faţa locului. Cu un singur gând în minte: crap, somn, caras, şalău – şi aproape nimic altceva.

De fapt, sigur nimic altceva.

Ajungem acolo sâmbătă – era o atmosferă exact ca-n Pamplona înainte de a da drumul la tauri pe străzi: mulţi cetăţeni adunaţi la capătul lacului secat şi o tensiune în aer de o puteai tăia cu cuţitul, miroseai adrenalina ca pe mujdei. Degeaba trăieşti tu de 4 generaţii la bloc în Mănăştur sau – Doamne fereşte! – în Bucureşti, că în esenţă tot adunător culegător eşti! Sau bărbat sub papuc – aia-i clar.

Cu ADN-ul răscolit de vederea pradei şi inima fremătînd de poftă, am tras nişte cadre din scurt.

Şalăi erau mai rari ca candidaţii nedubioşi la preşedinţie, fără a-l lua în calcul pe William Brânză, iar ştiucile deloc; aşa că tribul din Floreşti s-a băgat rapid la vreo 15 caraşi, trei crapi şi un somn de 5 kile.
10726814_779604978749801_1863758734_n
If you love the fish, the fish will love you back

Pe care, după ce ne-am luat prada, i-am eviscerat fără regrete în Făget; departe de alte triburi.
10717742_779604575416508_810498758_n
You do not fuck with Groparu! Mai ales când e îmbrăcat în saci de gunoi şi pute a maţe de somn

Paranteză – după ce i-a scos stomacul, am zbierat exact ca o fetiţă când am văzut cum din stomacul fiarei ieşea micul dejun al somnului! Singur o ieşit, şi era să-mi înfig cuţitul ceramic fix în nas de spaimă, că io-s nevricos.
peste mic

După ce am isprăvit cu curăţatul – ningea cu solzi prin Făget ca-ntr-un basm de Andersen – am fugit acasă.

Unde – să nu-mi cereţi poze – am tras o zamă cinstită de peşte, reţetă din Deltă, şi o tură de peşte prăjit în mălai, cu usturoi furios şi mămăligă şi vin alb, că nici trupele sovietice nu m-ar fi deturnat de la onorabila ocupaţie a mestecatului! (am dus şi la cooperativă unde, mi se spune, va puţi a usturoi până după Halloween – cu plăcere, dragi colegi!).

În fine: ce am păţit, şi ce a prilejuit această postare? Păi când să ne apucăm de haleală, după ce prăjisem la peşte şi-l mângâiasem şi-i vorbisem frumos vreo 3 ore, mi-am dat seama că nu adusesem la masă nici o farfurie pentru oase; dar cum nu mai voiam să mai plec de la festin, am găsit extrem, extrem de repede unde să punem oasele mari şi mici: într-un pahar uitat pe masă, în care fusese ceva ceai pentru Gropărel.

Şi am aşteptat, răbdător, până s-o umplut paharul cu oase; şi-apoi, îndemânatic cum sunt, în loc să duc paharul de vin alb la gură şi să-l sec dintr-o sorbire, am dus taman paharul de oase mici şi mari la buze, şi mi l-am golit dintr-o mişcare scurtă fix în cavitatea bucală.

Pe tot.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 17 comments

  1. Altu' din acelasi trib Reply

    Ti-am zis ca inainte sa ne oprim la belit pestii, am pus frana sa opresc masina si am varsat galetusa cu apa si cu carasu’ lui vanatoru ala micu, si am facut tot cate o apa si un caras in masina nevesti-mii?

  2. Gigi Reply

    :mrgreen: Numai pește să nu fii!
    Sacul de gunoi era ….împotriva ploii sau împotriva solzilor, care frumos ningeau prin Făget? 🙂

  3. Groparu Nemernic Reply

    @ Altu’ din acelasi trib: hahaaa, mai lasa cateva zile masina necuratata; vei vedea viata cu totul alti ochi. Printr-o cu totul alta ceață!
    @ Gigi: sacul de gunoi convertit ne-a ajutat sa mai putem intra in oras fara sa fim linșați de la miros!

  4. unom Reply

    Poi maica, daca atata manutza de peste se scoate dintr-o balta intreaga, ori erea aia cu setup fix fantana, ori is eu un pescar de elita!
    Reteta cu ciorba de cheste din delta se face doara cu apa din delta, sa nu-mi zici ca aveai un butoiasi cu apa acas’ luata de an’ trecut 🙂

  5. Groparu Reply

    @ Ion, @daniel c: hmmm… ăsta nu e blog de hădenisme, da’ m-oi gândi la o variantă.
    @ unom: e o reteta fusion, cu apă de Cluj, pește de Ciurila și crap+știucă de Deltă (ultimele două bucăți de anu’ trecut). Și burtă floreșteană, of cors!

  6. unom Reply

    Mno, am auzit si testat eu asta vara la Razim o reteta si nu-s ase secretoasa ca burta de Floresti: apa preferabil din Delta/Dunare. Pesti: cat de mai multe feluri: crap, caras, stiuca, salau, somn, rosioara, plaatica, sabiuta, etc. Se fierb preferabil in ceaun la foc de lemne afara. Cu legume tot din belsug. Se pregateste un mujdei foarte serios alaturi. La final se scoate pestele din ciorba pe un platou separat. In farfurii adanci se pune generos mujdei de usturoi, unul-doua polonice de ciorba, care se amesteca sa se faca un fel de sos. Pestele scos din ciorba se inmoaie in sosul ala si se mananca. Dupa ce simti ca pocnesti de la peste, mai umpli bolul doar cu zeama cu legume din ciorba si adaugi si acolo putin usturoi, de gust. Apoi mai umpli odata farfuria cu ciorba si mujdei dupa gust. Si tot asa pana iti iese pe urechi. Reteta in versiunea originala e Dumnezeiasca

  7. unom Reply

    Iar despre pestele prajit cu mujdei si mamaliga: cel mai ducle si mai fain ii carasul. Tot la Razim am invatat ca daca va doare faptul ca are multe osicioare mici in zona coloanei, se poate rezolva: inainte de a fi aruncat in tigaie, se fac crestaturi cu cutitul ori longitudinal pe sira spinarii fix pe la oasele celea mici, ori multe crestaturi in lungul sirei/coastelor. Asa se prajesc si topesc oasele mici si nu mai are ce bea Groparul cu sete

  8. Groparu Reply

    @ unom: deci incepe!
    Așadar: ce legume bagi in zama? Și în ce ordine?
    Apoi: cum tai peștii pe care îi bagi în ciorbă? Îi lași bucată întreagă, sau îi crestezi?
    Tertio: cum faci mujdeiul ala de intorci bolul și nu curge?

  9. unom Reply

    No, ciorba nu o facui io, ci domnu localnic de acolosha. Nu i-am respirat in ceafa ceaunului sa vad ce baga si in ce ordine. Deci unu: nem tulai Doamne!
    Doi: il curetzi ca doara nu il bagi cu matzaraie cu tat, da’ nu faci bucatz decat daca bagi si rechin prin ceaun. In rest, lasi bucati rezonabile ori fix cu totu, cu capatzani ofcours
    Si trei, care e Luca si Matei: pisezi suturoiu si mai intai pui sare, preferabil de aia mare. Si freci. Si dupe ce ai frecat de sa strivesti celulele lu’ usturoiu, bagi cate on pic de oloi, ca la maioneza gen, da’ nu ase mult. Si iar freci. Si iti iese legat de iti sta lingura de ness tzapana

  10. unom Reply

    Si pt ca te cunosc si imi esti simpatic, iti dau un pont moca: ce te faci daca esti ma munte si nu ai cu ce pisa musai usturoiu? Apai pui cateii intr-o sticla de plastic de 2 litri goala, si zapacesti sticla aia si o izbesti cam un minut doua si gata mujdeiu. Pam pam

  11. Groparu Nemernic Reply

    @ unom: e awesome metoda cu sticla de plastic – mai ales daca faci mujdeiul fix in recipientul ăla mustind de zămuri.
    Legat de legumele din zamă, sunt numai patru: ardei, ceapă, cartofi, roşii. Într-o anumită ordine. Citez: “morcovi în ciorba de peşte pun numai moldovenii”.
    Relaţia mea cu ciorba de peşte din Crişan am sintetizat-o aici, în ultima parte a postării: https://groparu.ro/deci-delta-intr-o-postare-luuuunga/
    Deja inghit in sec ca o girafă extrem, extrem de însetată la izvor…

  12. Cristi Reply

    Da carasul e al mai bun peste prajit in malai. Preferabil caras de balta/lac nu de rau/Dunare, carasul de apa curgatoare e mai fad la gust.
    Iar pe gratar cel mai bun e bibanul tavalit prin sare si fript cu tot cu solzi, se frige mai bine cu tot cu solzi plus ca-i si chinuiala sa-i cureti de zolzi.

  13. unom Reply

    Atunci gropare nu-ti zic ca am un sertaras la congelator plin cu capturi de la Razim si stiu ce o sa fac in weekend 🙂 Pofta buna si multamim de tips &tricks

Leave a Reply to unom Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *