Filmul Usturoi continuă

În timp ce eu o ardeam pe coclauri sălăjene turnînd filme, nievasta isi ostoia dorul de dorul de mine prin Italia, unde are una bucată frate.

Când a venit sorocul să vină înapoi, am purces către aerogara Cluj să o ridic dintr-un Airbus. Fapt care s-a şi întâmplat, într-o seară toridă de joi seara.

Venind ea cu Gropărelul către maşina familiei, în timp ce aşezam bagajele lor în maşină, am dat peste o sticlă de apă minerală. Fapt deloc neobişnuit, pentru că la cât am hămălit eu maşina ceea pe perioada filmărilor mă mir că nu am găsit şi nişte şerpi tropicali, ouă de dinozaur pitic şi programul electoral al lui Silviu Prigoană.

– Ce ai aici, apă? întreabă una bucată nievastă însetată.
– Claro, zic eu.

Era pălincă – aşa cum avea să afle şi nievasta însetată.

Io am râs. Ea nu.

În seara asta de luni, după ce am filmat toată ziua, am ajuns acasă târziu şi – fireşte – rupt de sete. În timp ce-mi luam calabalâcul din maşină, am observat o sticlă de apă minerală din care – fireşte – m-am servit cu generozitate.

Era – fireşte – aceeaşi pălincă. Am râs – fireşte.

Apoi mi-am pus chipiul de CFR-ist de care am făcut rost cu mari eforturi (mulţumesc frumos şi pe această cale domnului V., ghe la chefereu) şi de care avem nevoie pentru a filma cu Gaben şi Zicu în filmul Usturoi, şi am urcat acasă, mirosind puternic a pălinca pe care o scuipasem inclusiv pe cămaşă.

Mi-a deschis tocmai nievastă-mea, care a rămas fără replică când m-a văzut cum arătam ca un naş de chefereu.

Apoi, când am pupat-o şi-a simţit mirosul de rachiu cinstit de fructe, s-a luat şi o fugit direct în dormitor, de unde nu vrea să mai iasă şi nici să-mi răspundă la vreunul din apelurile mele.

Mă întreb oare ce trece acum prin mintea ei.

9 lovituri, dă-i și tu!