Filmul “Rocker”

Reclamă la Radio Guerrilla, parteneriate media jmekere, plan de promovare, film românesc, identitate vizuală. No? Ce era să fac, m-am dus, deşi filmul anterior al regizorului (Morgen) nu mă dăduse pe spate, chiar dacă regizorul a primit premii importante pentru creaţiile sale.

Iaca trailerul:

Ajung la cinema Florin Piersic, unde văd vreo 10 visurâţi că ambalau motoarele. Păi ori suntem rockeri, ori nu mai suntem! Ca strategie de lansare, evenimentul avea ineditul său: toată lumea era cu telefoanele ridicate, filmau zgomotul, fumul, mirosul de benzină arsă… problema a fost când unuia i-a cam luat foc motorul.

Mdap.

…şi io, ca bloggeru’, filmam la 2 metri de el. Dacă exploda ceva rezervor de benzină, acum blogul meu ar fi avut o banderolă neagră într-un colţ; iar eu vă zâmbeam dintr-o poză fotoşopată la greu, iar voi comentaţi că ce băiat bun aş fi fost, de fapt, eu, nu te vom voma niciodată.

Bun. Haideţi acum să vă spun despre film.

Părţile bune
– Dan Chiorean face un mega rol. Tot respectul. Uşoare intromisiuni teatrale (totuşi, o pereche furată de schiuri se vinde mai pe furiş în stradă, nu aşa, deschis), în rest rolul de rocker îi vine mănuşă.

Dan-Chiorean

(sursă foto)

– Alin State – aşijderea. Aflăm la Q&A că omul a discutat cu foşti dependenţi pentru a-şi intra mai bine în rol. Aşa de bine şi-o jucat rolul, că-mi venea să sun la 112.

Dinte

În film, cei doi joacă rolul de tată şi fiu (primul e tatăl celui de-al doilea).

– sunetul este OK. Să nu uităm – discutăm de film românesc.
– coloana sonoră are un mare plus – este originală. Puţine filme româneşti fac asta.
– se şi râde în film.
– personajele sunt bine individualizate. Alea care contează.
– Dan Chiorean, în cele din urmă, răbufneşte în film. Asta o umplut un gol din mine.
– nu vedem din prima nişte bust golaş de femeie, aşa cum fac cvasitotalitatea filmelor româneşti. O fi bine, o fi rău…?

Părţile nevaste
– în primul rând, cuvântul “pulă” pluteşte peste spectatori cu o frecvenţă de 84 de iteraţii pe oră. Româneşte. Uneori tandru, alteori agresiv sau lătrat, implorat, natural, neconvingător, behăit, rugător, ameninţător, superior – toate registrele. O tanti mai în vârstă zicea, la ieşire, “atâta mi-am auzit cât pentru un an întreg!”
– personajul principal este chinuit rău în film. Atât de rău, că-ţi vine să te ridici de pe scaun şi să îl baţi pe scenarist. Nu are nici o şansă de izbăvire, el este claustrat acolo în existenţa lui necăjită, ca un erou dramatic rus.
– traficantul de droguri din film e ţigan. Ha! Ceilalţi traficanţi sunt trădaţi numai de treningurile albe, de firmă. Asta păleşte un pic scena antologică în care apar ei. La urma urmei, nu cred că era greu de convins un mafiot să apară în film dacă ştii cum să-l abordezi şi îţi dai interesul.
– apare un copil în film, care este portretizat neconvingător. Orice copil, în orice film, face tot! Un close-up cu faţa lui, o replică mai răsărită, o naivitate, orice! Nu-l lăsaţi pe post de decor, că e păcat.
– scena în care Dan Chiorean merge anevoie prin zăpadă către serviciu, prin codru (“arată singurătatea personajului”) vreo câţiva kilometri, iarna, îmbrăcat într-o geacă de piele, ar fi putut căpăta mai multă culoare dacă avea puţintele close-up-uri. Dan are o faţă foarte expresivă, şi acolo se putea surprinde o scenă antologică – nişte fulgi de ovăz în faţă, puţin vânt şi dădea publicul în lacrimi. Dar presupun că nimeni nu avea chef să umble prin zăpadă cu camera de 9 kile să facă un close-up, era mai uşor să-i zică “mergi, bă, tu aiurea pe câmp, că tu eşti actorul, noi filmăn de aici, de la distanţă!”
– foarte mulţi actori tineri. Asta e bine. Eu am avut doi tinerei studenţi antamaţi pentru Usturoi, care m-au lăsat baltă fără ca măcar să mă anunţe, cinstit, că fuck me. M-am trezit că ei nu mai vin, pur şi simplu.
– cam lungă introducerea în film. Kurt Vonnegut zicea că să nu lălăiţi povestea atâta: un străin care vede filmul sau citeşte cartea trebuie să ştie din prima ce se petrece. Din prima, nu din primele 10 minute din 90.
– destul de multe dialoguri inutile. Asta nu e numai boala “Rocker”-ului, ci a unei mulţimi de filme româneşti, pline de dialoguri din astea fără sens ca Clujul de capace de canal prost puse. Fireşte, vina este a scenaristului. Dar ăilanţi care au făcut parte din crew nu au niciodată nimic de zis?
– dacă stau un pic să mă uit prin casting, totuşi, cam puţini rockeri verosimili. Asta în ideea în care ideea mea de rocker este ceva gen Ivo Bobal, căruia i-ar trebui vreo 4 ore să treacă de un filtru la aeroport din cauză de ţinte, lanţuri şi inele şi medalioane şi insigne şi piercinguri.
– fraţi regizori, trebuie să ştiţi cât a costat filmul. Musai. Lumea vă va întreba asta constant, şi voi tot constant daţi vina pe producători pentru că “ei ştiu tot”. Placa asta am avut-o şi la “O luna în Thailanda“: dacă regizorul se îmbujorează şi nu ştie ce să răspundă atunci când este întrebat de buget, dă prost. Şi e păcat. Din discursul regizorului, aflăm că un asemenea film costă cam 500.000 euro. Fara să cunosc detaliile tehnice, mi se pare cam mult pentru un film preponderent indoor.

Filmul Rocker: Facebook, cont de Twitter sau site nu ştiu să existe. Păcat.

LE: Site.

Recomandare? Nu mergeţi cu părinţi şi minori la voi.

21 lovituri, dă-i și tu!