Taximetriștii sunt unul din multele lucruri care-mi plac la nebunie la Cluj. 99.9% din experiențele mele cu ei au fost și sunt extrem de pașnice: te salută frumos, te întreabă dacă preferi vreo rută, fac conversație de complezență fără a-ncerca să-ți bage părerile lor în cap cu forța, niciodată nu refuză o cursă, chiar dacă e numai o cursă de 6 lei… ce mai! Oraș european la capitolul ăsta.

Domnul Beni m-a dus de acasă către muncă într-o dimineață în care dormisem prea mult pentru că muncisem prea mult cu o noapte înainte. Purta un soi de geacă ce putea trece foarte ușor drept sacou, ceea ce-i conferea o oarecare distincție. Un senior de modă veche. Și cu discurs liber și deschis, un om cu cuvintele la el. Un om citit, mi-am zis. Am aflat apoi că citește în momentele în care nu are comenzi.

IMG_5436

Îi dau adresa unde să mă ducă și încerc să-i dau indicații cam pe unde se află… îmi răspunde cu un zâmbet:
– Stați liniștit, știe mașina unde să vă ducă.

Apoi mormăie ca pentru sine:
– …după 25 de ani, era cazul!

În anii ’90, domnul Beni era cadru universitar la Politehnica din Cluj. Nu erau vremuri ușoare, așa că s-a apucat și de taximetrie, în paralel cu profesoratul, până când s-a prins că volanul îl chema mai mult decât o carieră academică într-un sistem închis. De acolo până să se dedice 100% taximetriei nu a mai fost decât o jumătate de pas, așa că pe la mijlocul deceniului era bine-mersi patronul firmei Someș Taxi.

Avea doi medici chirurgi printre angajați, până când le-a spus de la obraz: vă rog să nu mai veniți. De ce? s-au atacat cei doi… Cum de ce, pentru că nu aveți ce căuta aici! Voi sunteți medici, trebuie să salvați vieți, trebuie să vă dedicați trup și suflet meseriei! Unul a priceput, celălalt a luat-o destul de greu. Câteva luni, de fiecare dată când se întâlneau întâmplător prin oraș, domnul doctor se făcea că nu-l cunoaște. Apoi, după ce a mai trecut ceva timp, domnul Beni s-a trezit cu rugăminte de la dispecer să vină repede la garaj, că-l caută cineva, dar nu-i putea spune cine. Era medicul, venit cu o sacoșă babană plină de sticle cu băuturi fine: domnul Beni, mulțumesc că m-ați dat afară din firmă! Așa am putut să mă concentrez pe meserie, a fost greu, dar acuma am un post bun la spital… sunt fericit!

Taximetria a mers cât a mers. Țin minte că prin ’97, când am ajuns eu în Cluj, taximetriștii erau regii orașului. Aveau Mercedesurile alea Cobra, indestructibile, benzina ieftină, banul avea valoare… s-au luat multe case atunci cu banii din taximetrie! Domnul Beni, la rândul său cu Cobra sub fund, și-a făcut băiatul avocat. Apoi au venit vremuri și mai grele, firma n-a mai mers… dar asta nu l-a descurajat, a rămas fidel volanului până azi, când mai are cam un an și un pic până la pensie. Lucrează 10-11 ore în fiecare zi fără să de plângă.

Nu poți să nu fii activ, nu poți să te faci pensionar așa, fără să faci nimic! Doamne ferește, n-aș putea. Te îmbolnăvești de boala pensionarului! (Care e boala pensionarului? l-am întrebat) Boala aia în care îți muți fundul de pe un scaun pe altul și nu faci nimic! Păi într-un an-doi ești gata! Gata…

Tatăl domnului Beni s-a dus la cele sfinte când avea 92 de ani. Până la 90 și ceva de ani a fost om de bază în sinagogă. Nu s-a lăsat de meserie până când chiar nu a mai putut. Cumva presimt că nici domnul Beni nu se va lăsa cu una, cu două, înainte de a împlini o vârstă babană.

Și, sincer să fiu, nici pe mine nu mă văd prea relaxat la pensie… sănătoși să fim!

Proiectul „Fii activ la orice vârstă!” este implementat de ANOFM în parteneriat cu Rusu & Borţun Consultanţă şi System & Network Solutions şi este finanțat prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007–2013.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 5 comments

  1. Lili Reply

    De multe ori mi se pare ca “seniorii” au mai multa energie decat copiii lor. Ai mei scumpi parinti dau lectii despre harnicie.

  2. Nemultumitu' Reply

    Nu-l cunosc, dar saluta-l pe domnul Beni, probabil e un personaj deosebit printre taximetristi.
    @Lili, de multe ori asa este… Ai mei parinti, acum zece ani, la 65 respectiv 68 de ani, aveau o sifonarie de care se ocupau cat era ziua de lunga, plus pasari, plus porci. Pe mine, inca, ma tin bateriile 12 – 14 ore pe zi, dar cunosc multi care nu se ridica la nivelul seniorilor lor…

  3. zoltybogata Reply

    Este la mine în Bogate un om fără o mână, a avut un accident de muncă. Acest om sete deosebit prin faptul că, deși are doar o singură mână, îngrijește 6-7 vaci ale lui, ba mai mult, laptele pe care îl mulge de la vaci, îl pune în ploscă de 2 L (15-20 buc) și le duce până la Turda cu bicicleta în fiecare zi, fie vară, fie iarnă. După cum vă spuneam are doar o singură mână. Multă sănătate

Leave a Reply to zoltybogata Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *