(deci mulţumesc frumos că la postarea mea de ieri nu mi-aţi cerut mai multe poze cu Bianca Drăguşanu Slav, că vă puneam fotografii cu PET-uri de bere plutind pe râu; că-i aceeași chestie).

Acum vreo 400 de secole, 3 anotimpuri și 2 eoni am ajuns pe Valea Moaşei într-o mega tabără frumoasă. Cu școala. Tabără de corturi. Era prima mea tabără (și singura), și acuma, de când sunt părinte, am ajuns să-i înțeleg pe ai mei: dacă veneam înapoi din tabără gravid?

Parte a programului, am urcat până pe vârful Suru (care e ză mazăr and ză fazăr of munții Făgăraș). Cu tot cu fetele.

Pe drumul către stână – așa ceva nu s-o mai văzut în Sibiu! – am dat de o stână; la care era un cioban Ghiță cu băcița lui. Noi nu am rămas la discuții cu el, că mie mi-a fost mereu frică de miei și de tăcerea lor; dar colegele noastre (cruduțe de 15-16-17 ani, costumașe cu buricelul la vedere, tricouri țipătoare și foarte mulate) au adăstat și-au cerut niște apă.

Ciobanul le-a servit; și, șăgalnic, le-a întrebat:
– Da’ nu cumva nu vi-i și foame?
– Ba da, ziseră ele (erau la capătul a 4-5 ore de urcuș, firește).
– Mno; ia să vă dea baciu’ brânză de pe ghioaga ciobanului!

Auzind astea, fetele s-au făcut nevăzute. Au prins subit puteri și au ajuns la cabana Suru (era înainte să ia foc singură) înaintea noastră, ca Speedy Pișta Gonzales.

Am stat ce-am stat acolo, am urcat și pe vârf, am mâncat o ciorbă la cabană și apoi am revenit în tabăra de corturi.

Pe drum am trecut din nou pe lângă stână; și tura asta au dat peste băciță, care le-o luat la rost:
– Păi tu! Da’ di ce n-ați mâncat?
– Ce să mâncăm?
– Cum ce! Brânză de pe ghioaga ciobanului! Că s-o dus a’ meu să și-o curețe, și când o vinit înapoi voi deja erați la 10 kilometri! Păi treabă-i asta?

Auzind aiestea, o colegă de prin Apold nu s-o răbdat să nu răbufnească prea tare, prea ca la țară:
– Păi tu muiere! Păi cum ne poți ademeni cu ghioaga ciobanului? Păi tu ești muierea lui și îi dai fete tinere la baci? Ce treabă-i asta?

Băcița o amuțit! Și asta, la o femeie, vă garantez că e lucru de mirare.
– Păi tu fată… zise ea într-un târziu… pe ghioaga ciobanului rămâne a mai bună brânză, tu! După ce frământă brânza, de ea se lipește brânza aia cea mai grasă și mai dulce, tu, și din aia o vrut să vă deie! Voi la ce Dumniezo v-ați gândit????

(Gropare, aici ar trebui să pui o poză cu niște munți, ceva, niște mioare! Nu-ți mai bate joc, pune și tu poze faine dacă postări klumea nu scri!)

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 11 comments

  1. Antonela Reply

    Mă ierţi că-mi scapă porumbelul aici, dar abia aflai că nenea Gîndilă e unul din cei 45.000 (zise ea) de angajaţi de la Audi, drumurile nu li s-au intersectat. Şi-am căutat acu’n carul cu fân. Nu se ştie care-i căpița unde-ar putea fi acul.
    PşiS: La prostii m-am gândit, fie-mi iertat! 😳

  2. Bula Reply

    Sunt unii, care confunda cultura cu untura 😆

    N.b. Povestea povestilor de I. Creanga asemenea este “interpretat” de multi, fara a cunoaste sensul cuvantului.
    Din pacate, ironizarea incultilor este inteleasa doar de cei cu un nivel de cultura ridicat si nu de cei vizati . . .

  3. Ciprian Reply

    Cum ar fi reacţionat Cabral acasă la Ghiţă Ciobanul, dacă îl întreba de vrea brânză de pe ghioaga ciobanului? :))

Leave a Reply to zoltybogata Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *