Fetelor, data viitoare să ştiţi ce să cereţi la stână!
(deci mulţumesc frumos că la postarea mea de ieri nu mi-aţi cerut mai multe poze cu Bianca Drăguşanu Slav, că vă puneam fotografii cu PET-uri de bere plutind pe râu; că-i aceeași chestie).
Acum vreo 400 de secole, 3 anotimpuri și 2 eoni am ajuns pe Valea Moaşei într-o mega tabără frumoasă. Cu școala. Tabără de corturi. Era prima mea tabără (și singura), și acuma, de când sunt părinte, am ajuns să-i înțeleg pe ai mei: dacă veneam înapoi din tabără gravid?
Parte a programului, am urcat până pe vârful Suru (care e ză mazăr and ză fazăr of munții Făgăraș). Cu tot cu fetele.
Pe drumul către stână – așa ceva nu s-o mai văzut în Sibiu! – am dat de o stână; la care era un cioban Ghiță cu băcița lui. Noi nu am rămas la discuții cu el, că mie mi-a fost mereu frică de miei și de tăcerea lor; dar colegele noastre (cruduțe de 15-16-17 ani, costumașe cu buricelul la vedere, tricouri țipătoare și foarte mulate) au adăstat și-au cerut niște apă.
Ciobanul le-a servit; și, șăgalnic, le-a întrebat:
– Da’ nu cumva nu vi-i și foame?
– Ba da, ziseră ele (erau la capătul a 4-5 ore de urcuș, firește).
– Mno; ia să vă dea baciu’ brânză de pe ghioaga ciobanului!
Auzind astea, fetele s-au făcut nevăzute. Au prins subit puteri și au ajuns la cabana Suru (era înainte să ia foc singură) înaintea noastră, ca Speedy Pișta Gonzales.
Am stat ce-am stat acolo, am urcat și pe vârf, am mâncat o ciorbă la cabană și apoi am revenit în tabăra de corturi.
Pe drum am trecut din nou pe lângă stână; și tura asta au dat peste băciță, care le-o luat la rost:
– Păi tu! Da’ di ce n-ați mâncat?
– Ce să mâncăm?
– Cum ce! Brânză de pe ghioaga ciobanului! Că s-o dus a’ meu să și-o curețe, și când o vinit înapoi voi deja erați la 10 kilometri! Păi treabă-i asta?
Auzind aiestea, o colegă de prin Apold nu s-o răbdat să nu răbufnească prea tare, prea ca la țară:
– Păi tu muiere! Păi cum ne poți ademeni cu ghioaga ciobanului? Păi tu ești muierea lui și îi dai fete tinere la baci? Ce treabă-i asta?
Băcița o amuțit! Și asta, la o femeie, vă garantez că e lucru de mirare.
– Păi tu fată… zise ea într-un târziu… pe ghioaga ciobanului rămâne a mai bună brânză, tu! După ce frământă brânza, de ea se lipește brânza aia cea mai grasă și mai dulce, tu, și din aia o vrut să vă deie! Voi la ce Dumniezo v-ați gândit????
(Gropare, aici ar trebui să pui o poză cu niște munți, ceva, niște mioare! Nu-ți mai bate joc, pune și tu poze faine dacă postări klumea nu scri!)
Cine o scris? Gropare spune adevaru !
@ Suminona: io :”>
de ce dorm ciobanii pe burta?
Nu vă gândiți la prosti 😆 .Multă sănătate
ai dreptate zolty, iertati-ma
Ha ha, ce tare! Și eu m-am gândit că dânsul o să le ofere brânză de la ciobănaș 🙂
Mă ierţi că-mi scapă porumbelul aici, dar abia aflai că nenea Gîndilă e unul din cei 45.000 (zise ea) de angajaţi de la Audi, drumurile nu li s-au intersectat. Şi-am căutat acu’n carul cu fân. Nu se ştie care-i căpița unde-ar putea fi acul.
PşiS: La prostii m-am gândit, fie-mi iertat! 😳
Sunt unii, care confunda cultura cu untura 😆
N.b. Povestea povestilor de I. Creanga asemenea este “interpretat” de multi, fara a cunoaste sensul cuvantului.
Din pacate, ironizarea incultilor este inteleasa doar de cei cu un nivel de cultura ridicat si nu de cei vizati . . .
Cum ar fi reacţionat Cabral acasă la Ghiţă Ciobanul, dacă îl întreba de vrea brânză de pe ghioaga ciobanului? :))
:))))))))))))))))))) vreau la Sibiu
Fetele nu le statea gandul la mancare.