FERICIREA IN CUPLU ESTE UN TO DO LIST (de preferinţă, printat şi la îndemână)

Intr-adevăr, cercetarea ştiinţifică în terapia de cuplu a avansat considerabil în ultima sută de ani şi a descoperit că bărbaţii sunt de pe Marte şi femeile de pe Venus, pentru a explica diferenţele dintre ei şi a ne oferi posibilitatea de a ne întelege mai bine, ca specii extraterestre diferite.

Teoria mea este însă simplistă.

Fericirea în cuplu este un TO DO LIST, care poate fi editat în Word sau Excel şi ţinut undeva la îndemână, preferabil bifat periodic, pentru o mai clară evidenţă.

Ca bărbat, TREBUIE:
–   să fii atent,
–   să duci gunoiul,
–   să participi la curăţenie (să nu te limitezi la a da cu aspiratorul reprezintă un mare plus)
–   să cumperi ce lipseşte (imediat ce se constată lipsa sau, proactiv, existenţa unor stocuri reduse),
–   să nu ai mai multe haine murdare decât încap în coş,
–   să fii afectuos, dar nu sufocant,
–   să o inviţi la cină cu o anume frecvenţă,
–   să fii de acord cu destinaţiile de vacanţă,
–   să nu laşi pahare prin casă,
–   să fii încântat şi colaborativ când deschide toate geamurile deşi sunt minus 10 grade afară,
–   să cumperi flori,
–   să dormi la perete sau pe partea mai puţin accesibilă a patului
–   să nu adormi seara înainte de un dialog prealabil,
–   să asculţi, dar să nu dai sfaturi,
–   să faci cadouri,
–   să fii tandru, dar nu molâu,
–   să … *
*(Notă: în cazul cuplurilor cu copii nu mă pot pronunţa, dar am constatat că lista se prelungeşte cu numeroase alte elemente).

Când nu îndeplineşti unul dintre criterii în mod repetat (adică de două ori) sau minim 2 criterii diferite, ea se îmbufnează şi devine relativ tăcută.

E foarte ocupată să aranjeze lucrurile prin casă şi răspunde monosilabic, ca şi cum ceva neplăcut s-a întâmplat.

O întrebi ce vrea să faceţi azi şi-ţi răspunde sec “Nu ştiu”, după care îşi piaptănă metodic părul, cu privirea Cleopatrei când îşi făcea planul de luptă.

Îi spui “Vrei să mergem undeva în oraş să mâncăm?”, iar ea îţi răspunde indiferent “Vedem, poate mai încolo, nu ştiu.”

Urmează liniştea. Liniştea apăsătoare în care se aude ticăitul ceasului de pe hol.

Se duce în dormitor şi aranjează hainele în dulap. Sper că nu îşi imaginează nimeni că hainele sunt în dezordine.

Incepi să te simţi vinovat, sigur ai greşit ceva!

Nu ai nici cea mai vagă idee ce ai făcut greşit, dar sigur ai greşit ceva.

(Aici intervine rolul esenţial al listei, pe care o poţi consulta pentru a determina cauzalitatea).

Trebuie să dai impresia că ştii cu ce-ai greşit, altfel va fi o dublă greşeală: ai dat-o-n bară şi nici măcar nu ştii cu ce, adică eşti şi lipsit de inteligenţă emoţională!

Iţi vine în minte cea mai inteligentă întrebare pe care au imaginat-o bărbaţii pentru a sonda esenţa psihicului feminin în societatea modernă: “S-a întâmplat ceva?”

Simţi că esti salvat si îi pui întrebarea.

Dar ea îţi răspunde plat în timp ce împătureşte o bluză în 8: “Ce să se întâmple? Nu s-a întâmplat nimic.” Imediat ce răspunde, pleacă în baie şi începe să aranjeze meticulos alifiile de la oglindă.

Eşti deja disperat. Dacă va fi aşa toată ziua? Poate şi seara? Incepe să ţi se facă teamă! Te duci în sufragerie şi te prefaci că eşti calm şi interesat de ştirile TV.

Dar ea simte, aşa cum leoaicele adulmecă gazelele de la kilometri.

Simţi presiunea … neliniştea … vina freudiană …

O întrebare îţi revine neîncetat în minte: “Ce am făcut greşit?”, “Ce am făcut greşit?”

De aceea, recomand lista! Te uiţi, vezi ce e bifat şi unde sunt întârzieri, pending-uri sau nerealizări şi treci la treabă.

Alternativa e să ai o discuţie cu ea despre sentimente, relaţie, perspective …

Nu e mai uşor să te apuci de treabă?

Guest post de Cezar. Din căminul XIV, că așa-l am în telefon

8 lovituri, dă-i și tu!