Femei de pe Venus care merită – astăzi, Tova’

Tova este fosta mea învăţătoare din şcoala generală. Aşa era “pe vremea mea”, “tovarăşa” învăţătoare; şi nu îi puteam spune altcumva decât Tova doamnei Maria Bucur, învăţătoare la Şcoala Nr. 21 Sibiu.

Acum vreo 25 de ani vremurile erau mult mai simple, iar procesul didactic se făcea din inimă, nu din laptop, ca acuma. Şi se simţea asta: eram poate cea mai bună clasă din şcoală, deşi eram în “D”. Iar părinţii încercau cu mari intervenţii să îşi trimită copiii la Tova în clasă.

Tova mi-a cultivat setea de scris pentru că m-a stimulat punându-mă să-mi citesc, de multe ori, compunerile în clasă, în gura mare. Ca un păunaş se înfoia atunci Groparu, la 9-10 ani! Aşa că dacă nu era ea, probabil că acum nu aţi fi citit Groparu, ci alte bloguri– despre tehnologie, ginecologie sau prelucrare a lemnului (da, da, ştiu, v-ar fi fost mai bine aşa).

Odată îmi făcusem tema numai pe jumătate la matematică. Aşa că, şmecher cum numai copiii pot fi, am ridicat mâna să răspund la începutul verificării temei, să nu mă întrebe ea soluţia în a doua jumătate. Ei bine, am răspuns şi în prima jumătate, când am ridicat mâna, şi în a doua jumătate, când a văzut că mă ascund după colegul din faţă şi m-a pus să răspund. În gaură de şarpe m-ar fi prins! Jur.

Nenumărate (9? 10?) generaţii au trecut prin mâna ei. Şi jur că ne ştie aproape pe toţi după nume şi CV. Când ne întâlnim cu dânsa, ne întreabă de părinţi, fraţi, surori, vecini sau odrasle. Dacă ai ceva schelete în dulap, ăla eşti. Am prieteni de 2 metri înălţime, 100 kile şi tatuaje rele pe antebraţ care o evită pe stradă de ruşine că nu au făcut facultate, de exemplu. No!

Când avea vreo 50 de ani, a rămas văduvă: Dirigu’, soţul ei (ea ne-a fost învăţătoare, soţul ei diriginte), s-a stins. Grea lovitură, oricât de tare ai fi. După  vreo 10 ani i-a mai pierit şi un băiat. Cancerul, lovi-l-ar boala. Oricât i-a fost de greu, s-a recules şi a rămas OM. Nepoţii ei aveau nevoie de ea să fie tare.

Tova este acum o bunicuţă foarte cumsecade, cu o voce blândă cum cred eu că numai catifeaua are, dacă ar vorbi. Şi are părul alb-alb-alb, şi cu mândrie declar că o şuviţă eu i-am albit-o. Şi se ţine bine şi tare, şi mereu are vin de pe Valea Hârtibaciului când mergem la ea în vizită, şi ne povesteşte de cum eram când eram mici şi ne rezolvam problemele cu pumnul, în pauză, nu la psiholog şi pe site-uri de psihoterapie, ca acum. Ea mai ţine minte lucruri de atunci, noi am mai uitat, pentru că aşai-i când unele amintiri nu le poţi reţine pe nişte giga de telefon mobil cu touchscreen.

Şi de prin 1991, câţiva colegi dragi mie şi cu mine o vizităm anual, de Crăciun, şi o colindăm. Şi stăm la ea o oră-două, timp în care vremea stă în loc, şi noi ne energizăm ca Anteu.

Da, de prin ’91, an de an, aproape fără greş.

Avon derulează Campania 125, care îşi propune să descopere şi să scoată în faţă femei mai putin cunoscute, dar care fac lucruri deosebite. Puteţi trimite propunerile voastre pe www.avon125.ro până la finele lunii iunie şi le puteţi vota pe cele mai impresionante 125 între 1 iulie şi 15 august.

16 lovituri, dă-i și tu!