Femei de pe Venus care merita – astăzi, Elisabeta Rizea

Nu cred că mai trebuie să vă mai spun cât de mult îmi plac mie femeile (drept dovadă – m-am şi însurat cu una; m-aş fi însurat cu toate, da’ nu se poate pentru că sunt cam prea multe).

Dar dacă ar fi să aleg dintre ele pe câteva cu care mi-ar plăcea să stau la umbră, să mănânc nuci, să beau must şi să-i ascult povestea, atunci cu siguranţă Elisabeta Rizea ar fi cap de listă.

O ţărancă simplă, care a prins perioada cea mai neagră a României din toată istoria secolului trecut, Elisabeta Rizea i-a sprijinit pe unii din luptătorii anti-comunişti, camarazi de arme cu cei ale căror portrete din tinereţe le-am văzut de curând în filmul omonim. Unul dintre aceştia – soţul ei, Gheorghe Rizea, din cauza căruia a fost catalogată de politrucii comunişti “duşman al poporului”, dintr-o (îmi place foarte mult termenul) “casă conspirativă”.

A făcut ani grei de închisoare. Încercaţi să vă imaginaţi cum ar fi să stai închis într-o celulă, la izolare, zile în şir. Da, fără Twitter şi Facebook şi fără telefon cu touchscreen. Da, în lanţuri – ca un câine. Pe întuneric. Numai tu cu gîndurile tale! Dar brazii se frâng, nu se îndoaie. Sunt curios câţi masculi cu cojones de taur pe maşină şi tatuaj tribal pe triceps ar fi rămas verticali, fără să ajungă să-şi strige mămica.

Credeţi că Elisabeta Rizea s-a învăţat minte? După 7 ani a ieşit de la închisoare, iar după eliberare a sprijinit în continuare, pe furiş, rezistenţa din munţi, într-o perioadă în care comuniştii infectaseră minţi şi oameni. Vă ţâţâie fundul pentru că aveţi rate şi copii dacă urlă şeful la voi că nu vă faceţi treaba bine? Sunteţi ca mine. Nu ca ea.

După ce a fost prinsă încă o tură, sentinţa i-a fost prelungită cu încă 25 de ani. Un mizilic, aşa-i? Plus că procesul de reeducare presupunea bătăi şi torturi regulate, administrate de nişte politruci care ar face să roşească orice efficiency expert sadic care aduce lista de concedieri într-o cooperativă. Apogeul chinurilor – momentul în care a fost legată cu cosiţa de păr de tavan şi i-au smuls de sub picioare masa pe care se sprijinea. A rămas cam fără păr. Chestie dezumanizantă şi traumatizantă pentru o femeie.

Şi tot nu a cedat.

I-au rupt coaste.

Tot nu a cedat.

Au bătut-o în toate felurile imaginabile, şi tot nu a cedat.

I-au întemniţat familia, i-au torturat-o, şi tot nu a cedat.

Au încercat să o cumpere. Clar că nu a cedat!

Din cauza asta, eu, omul care tace atunci când urlă şefii şi nevasta la el, zic că Elisabeta Rizea este o mega femeie. Şi mi-ar fi plăcut să avem mai multe Elisabete Rizea pe planetă şi în patrie. Respect, Elisabeta Rizea! Sper ca ţara mea să dea un cent pentru fiecare locuitor şi să-ţi ridice un monument ca lumea.

Am scris postarea aceasta pentru că Avon caută 125 de femei care au schimbat în bine vieţile celor din jur. Da, femei adevărate, nu paţachine. Le puteţi propune şi voi pe www.avon125.ro.

28 lovituri, dă-i și tu!