Aşa că – ne cazăm, vedem Colosseumul seara, tulai mare mai e, facem poze, aici e Columna lui Traian, un film întreg despre război fără reclame, pun pariu c-o luat şi Oscarul; ni ce de ruine, parcă eşti în Zlatna aici! Ce naşpa că o venit criza şi italienii nu or mai avut bani să astupe gropile astea cu ruine, coloane şi ziduri vechi din centrul Romei, asta e.

Şi ni se face foame: marş amândoi la restaurant, să bag nişte nutreţ, că leşin.

Vine chelneriţa, şi eu activez lobul parietal pe limba italiană:

- Bunoa sera, zic eu. Voglio mangiare, ma’ senza carne, senza lecce, senza ovi, senza formaggio, solamente veggi! Ai capito?

Trebuie să ştiţi că italiana mea e un fel de nici un fel, un soi de Na’avi de Cluj cu vocale lungi, că aşa am văzut io în filmele americane că vorbeşte Joe Pesci în rolurile de mafiot italian. Şi ştiu că habar nu am să scriu în italiană, deci nu vă mai daţi rotunzi că Groparu iară semnalizează că habar n-are!

Chelneriţa se uită la mine într-un mod isteţ, şi-mi zice pe şleau, în limba mamei mele:

- Adică de post?

Şi, pe când îşi pensa urechile, Bruno auzi un mini-geamăt din camera de vis-a-vis. Se opri o clipă, şi când geamătul deveni puternic, baritonal, masculin, Bruno zise:

- Se fut. Se fut, îşi zise Bruno, mustăcind un zâmbet complice. Vecinii mei, gli Romeni. Se fut ca iepurii.

Geamătul se auzi din nou, mai puternic ca prima dată, mai prelung şi mai vibrant.

- Aşa! Dă-i!, Madonna, haha, deşi sunteţi Romeni, mă bucur pentru voi, amore massimo, é.

Geamătul se repetă, încă şi mai baritonal. Bruno dădu TV-ul pe o emisiune de seară cu italience cu ţâţe mari de pe ReteQuattro, şi dădu sonorul la maxim, să acopere.

- Câtă virilitá, Domini, câtă tinereţă! Of, passione, ragazze, Perroni, Italy… oftă Bruno, şi îşi aminti o secundă de ce făcea el cu ragazzele acum 6 ani, când nu era căsătorit şi nu îi avea pe cei cinci bambini ai săi. Acum – îşi vânduse Alfa Romeo, avea un Fiat Idea luat în rate, cel mai mare mai avea puţin şi mergea la şcoală… se schimbă vremurile!

Gemetele nu conteneau, deveniră o litanie sacadată, apoi urcară o gamă până începură să evoce o furie animalică, o tensiune zăgăzuită pe cale să se reverse ca un puhoi primăvăratic, un vulcan titanic de pasiune fierbinte cât Soarele, o avalanşă de simţiri care trădau un iraţional pur şi de nestăvilit, un vuiet ca de Mare Tireniană…

…după o oră de gemete, Bruno începu să se gândească cu cine şi la ce vârstă mai avusese el asemenea performanţe – fără stimulente. Hmm… avusese, fără doar şi poate! Dar amu avea un lapsus şi nu-şi amintea prea bine.

…după 3 ore, Bruno se gândi să sune la recepţie.

…după patru ore şi jumătate, în miez de noapte, Bruno, care se lupta cu somnul, cu gemetele masculine din camera alăturată şi cu bătăile ritmice şi sacadate în saltea, începu să le bată în perete. Basta, mascalzone, vai via! şi mai zise câteva cuvinte italieneşti care nu se spun decât între benzi rivale de sicilieni şi coze nostre.

…după 6 ore aţipi, iepureşte, cu patru perne peste cap şi sonorul la maxim, într-un concert de vaiere şi scâncete în cele mai ciudate tonalităţi.

…dupa 8 ore, Groparu reuşi şi el să adoarmă şi să nu mai geamă ca prostu de durere de măsea de minte, futu-ţi gura mătii de durere de măsea care nici cu trei Ketonale nu trece!

11 martie
1981 Începe cel de-al doilea mandat de preşedinte al lui Augusto Pinochet. El este acuzat de mai mulţi ofiţeri de măsluirea alegerilor, principalul reproş fiind acela că nu a organizat, în mod democratic, o nouă lovitură de stat, la care să se poată înscrie şi alţi generali sau colonei cu experienţă în puciuri.

12 martie
1190 Cruciaţii englezi îi masacrează pe evreii din York. Dându-şi seama că au greşit şi că scopul cruciadei era, de fapt, să lupte împotriva necredincioşilor, cruciaţii se îmbarcă şi pleacă să-i masacreze pe ortodocşii din Constantinopol.

Continuarea, aici

Mai ales fincă, dar şi deoarece.

Nu sunt genul care să, şi voi ştiţi că.

Atââât!

Ne revedem luni; dar vineri, pe acest gard, va cotcodăci Julică, adevăratul viitor căştigător al roblogfestului din acest an.

S-aveţi pace, şi rate mici.

PS: Plec la Roma împreună cu, şi, deşi nu mă credeţi, nu plec acolo ca să violez, să fur şi să bajocoresc. Maxim să trag un fâs mic, discret, sfânt şi de post prin Vatican.

Avea cam 23 de ani, eu vreo 27, ea era foarte corpolentă, şi era şi foarte saşie: un ochi era alb de-a dreptu’. Probabil de-aia era singura care avea chef să discute cu mine, fincă nu o băga nici un alt mascul de la masă în seamă. În altă ordine de idei, iertaţi-mă, nu am văzut niciodată franţuzoaică frumoasă. Nu am văzut!

- Ahahahahahaha, râde ea.
- Tu râzi, dar aşa e. E aceeaşi reţetă de 2000 de ani. De la daci vine ea, îi mai zic.

Io nu-s foarte fluent în franceză, dar eram pasional. La brânză şi sex am fost mereu pasional, d-aia susţin că pasiunea, nu mărimea contează (cine comentează că nu e aşa primeşte ban IP pe loc! că învăţaţi femeile prostii).

- Mă, zice Jeaneta.
- E, zice argheleanu’.
- Mă, repetă Jeaneta, ca să bag la cap: tu îmi spui asta mie, mă? Tu, mie, mă? Care-s franţuzoaică, mă? De la mama mea, mă? Care avem un soi de brânză pentru fiecare zi a anului?
- Da, zic eu.

Eu eram foarte calm şi persiflant, şi dacă eram în locul ei mi-aş fi înfipt falangele în beregata Groparelui, un insolent.

- Da, repet, uitându-mă la ochiul ei, ăla defect. Şi îţi pot dovedi!
- Olala, zice Jeaneta, şi grohăie ceva în franceză.
- Mâine, zic, la ora 1, ne întâlnim la statuia lui Matei Corvin. Te duc în piaţa Mihai Viteazu, unde am provider-ul meu personal de brânză, e din Poiana Sibiului, îl cheamă Ilie.  Vei gusta ce îţi oferă el. După care te invit să îţi dai cu părerea!

Pe Ilie îl dibuisem cu vreo doi ani mai înainte, după clopul de sibian. L-am testat: era chiar din Poiana Sibiului (il ştia pe fostul şofer al cursei Jina-Sebeş, şoferul fiind tatăl fostului meu coleg de bancă din liceu). Într-o vreme încerca să mă cupleze cu soru-sa, care era studentă la Cluj; dar a renunţat imediat când a aflat că familia mea de la Sibiu nu dispune de uăi (oi, aşa le zic sibienii).

- Ora 1, zice ea, Jeaneta.
- Ora 1, zic. Asta… dacă ai curaj să vii, îi zic.
- Ha! pufneşte ea. Haha! Hahahaha!!!

Noaptea a continuat cu chef până în zori. La ora 1, m-am înfiinţat la Matei Corvin, am aşteptat până la şi 25. Jeaneta nu a mai venit.

Învingătoare prin neprezentare – telemeaua de Sibiu.

Într-un impuls civic, mă duc la primărie. Să plătesc o amendă că am parcat pe trotuar, şi să-mi trag şi un abonament de parcare în centru, ţac-pac, fincă nu trăim în junglă şi nu am SUV să parchez pe trotuar fără să iau amendă.

Şi la Cluj, mai nou, la primărie, îţi dă bilet. De ordine. Urmează numărul 4553 – te afişează undeva pe un ecran, ţac-pac.

Şi io am de aşteptat după vreo 5 oameni înaintea mea. Şi mă apuc să mă joc jocul meu pe telefon, cu sonorul dat la maxim, clinc, clinc, aşa se auzea! Ţac-pac.

Şi aştept vreo 15 minute, şi coada nu se micşorează.

Şi îmi dau seama că ţac-pac durează deja de suficient de multă vreme, şi  mie tocmai mi-a expirat pauza de masă. Şi cam trebuie să mă cărăbănesc la cooperativă. Şi dintr-o dată perspectiva unui abonament de parcare în centru nu mai suna chiar aşa de sexy.

Şi sar coada, mă duc la ghişeiţă, şi ca să nu aibă ea probleme cu continuitatea biletelor de ordine, îi zic:

- Poftiţi, zic, nu mai pot sta, sărumâna. Vă las beletul.

Îi dau biletul meu, şi dau să ies.

- Cum să nu mai staţi! zice tanti aia, pe care o credeam o nesimţită indolentă.
- Nu mai pot sta, sărumâna! zic. Trebe să plec.

Şi fac câţiva paşi către uşă.

- CUM SĂ NU MAI STAŢI! strigă tanti, de-a dreptu’.
- Sărumânaaaa! şi acelerez.

Tanti, efectiv se ridică în picioare! Fermă, pe poziţii!

- Staţi! Că termin imediat cu doamna, şi cu restul de trei oameni înantea dumneavoastră termin repede! Şi poate vă lasă în faţă, dacă vă grăbiţi! Că doară suntem oameni! răsuna sala de parcă eram în camera clopotelor.
- La revedeeereee! strig eu, şi efectiv o iau la fugă spre uşă. Tanti ieşea de după ghişeu, să mă împiedice!

Am scăpat cu viaţă. Dar în noaptea aceea am visat-o cum m-o prins tanti şi m-o pus la plată, şi apoi mi-o eliberat abonamentul de parcare în centru mult visat şi răzgândit!!! Bine, că dupa aia am visat că am dansat tango cu Ştefan Bănică Jr, deci oricum nu se pune.

Au grijă de noi de când suntem de dimensiunea unui buric. Ne hrănesc, ne apără de microbi şi sar ca leoaicele dacă li se pare că ne este pusă în pericol integritatea sau viaţa. Se luptă pentru custodie ca spartanii sau îndură ani în şir bătăi numai ca să ne vadă mari.

Ne iau de soţi şi ne gătesc sănătos, ne spală, ne dezmiardă, iar uneori, chiar dacă le doare capul, fac sexuleţ cu noi. Sunt înţelegătoare dacă nu le descoperim în primii 6-7 ani clitorisul, şi ne refuză delicat atunci când le îmbiem să-şi aducă o prietenă în scutecele voastre (cititirii de la MISA sunt rugaţi să-mi trimită e-mail dacă au exemple concrete că nu-i aşa).

Ne zâmbesc atunci când ne este viaţa înnorată, ne apără de soare cu creme cu factori de protecţie 30 când merem la mare cu ele, sunt iertătoare, diafane şi delicate, şi ne spun “te iubesc, mă prostule!” într-un fel care îţi ridică părul. Da, da, părul ăla de acolo.

Rabdă cu stoicism discursuri de-ale noastre despre fotbal, maşini, pescuit, vinuri, avioane, tancuri, al doilea război mondial, Diesel versus benzinar. Ne ridică atunci când suntem jos, ne îmbărbătează şi ne dau putere să luptăm şi a doua zi.

Dacă suntem  bolnavi sau mahmuri, ne îngrijesc. Şi nu precupeţesc nici un efort pentru a ne asigura o viaţă lungă, cât mai lungă alături de ele.

Pentru că o viaţă lungă alături de ele înseamnă mult mai multe prilejuri, pentru ele, de a ne cicăli cu pasiune – aşa cum numai ele ştiu.

2. Puteai măcar să faci puţină curăţenie înainte de a pleca.

3. Îţi mulţumesc că m-ai învăţat antonimul cuvântului “sexy”.

4. De ce pleci? E din cauză că am dat cu Raid în casă?

5. Dacă am face un threesome noi doi şi o prietenă de-a ta, rolul tău ar fi strict să mă ştergi pe mine pe frunte cu prosopul.

6. Fă-mi rost de o firmă care închiriază macarale ca să pot evacua curul tău enorm din sufragerie.

7. Da, da, ştiu ca nu te-am sexălit cat trebuia, spuse Casa Poporului către mine.

8. Tii minte când ţi-am loat rezerva aia pe un an de anticoncepţionale? Din moment ce ţie nu-ţi mai trebuie, nu mi le laşi mie, pentru următoarea…?

9. Te superi dacă îţi cer ID-ul de yahoo al prietenei tale cele mai bune…?

10. Pregateste-te să revii în lumea sexului mediocru!