Peste tot, în patria mea, de Rusalii, românii pleacă de acasă. În scopuri de prevenție, străzile patriei mele sunt pline de polițiști. Eu, care mă feresc cât pot de mult de încălcarea legilor, transpiram abundent și mă pregăteam de amendă pentru transport de copii făr scaun special. Plus că nici nu știu să negociez cu poliția și mai și recunosc din prima când sunt prins cu mâța-n sac, fără să mă trag pe posterior. Dar no, n-o puteai lăsa pe Fecioara Maria pe drumuri!

– Și tatăl copilului? nu mă pot răbda să o-ntreb.
– Api, nu recunoaște băiețelul.
– Da’ cum așa?
– Uite-așa!
– Și nu-l dai în judecată? Pentru pensie alimentară?
– Nu! zice ea.

Pauză.
– Pe mine m-or dat afară din casă părinții, zice. Nu le place că am copil din flori.
– Nasol! zic. Și acuma unde mergi?
– La Gilău, la cineva! zice.

Nu întreb la cine. Cu cât știi mai puțin, cu atât ești mai puțin impresionabil; plus că eviți momentele alea penale când ești mințit și tu îți dai seama de asta.

Apoi o văd în retrovizoare cum moțăie.
– Dacă ți-e somn, dormi! îi zic.
– Nu mi-e somn! zice.

Totuși, adoarme.

Și începe să se pârțâie. Miros de corp obosit, copt în soare și hrănit cu junk food de pe marginea șoselei. Silențios, dar criminal. Amestecat cu pestilențele care-i izvorau de la subțioară, din cizme și de prin alte zone cu mult păr intim (presupun, pentru că, mă iertați, nu am experiențe cu femei supărate pe săpun), efectiv mă simt ca un păduche lat captiv într-un fald de grăsime peste care torni amoniac.

Tușesc – dar încet, ca să nu trezesc mămuca și să începem iar o discuție din aia penibilă.

Pruncul se mai miorlăie nițel, din când în când.
– Raul, taci, mă mamă, lasă-mă să duorm!

Aștept să văd dacă-l și articulează, așa cum fac un miliard de nebuni de pe planetă care cred că o scatoalcă dată unui prunc de 11 luni ”pentru că e rău” îl va învăța să fie cuminte; dar mama nu-și lovește copilul. Măcar atât.

La un semafor, mă uit în spate, pentru că pruncul plescăia din gură de aproape o oră: da, nu dormea și era cumințel, sărăcuțul, și era atâta de fascinat de mersul cu mașina, că se uita non-stop, de pe banchetă, la schimbătorul de viteze!

– Stai, nu mă duci la Gilău? zice, când vede că nu mă duc pe autostradă.
– Nu! zic. Mă duc la Cluj.
– Aidi, bre, nu mă poți lăsa în Cluj! Am bagaj, bre, am copil mic! Du-mă la Gilău!
– Nu mai am nici benzină pentru asta, și tre’ să-mi și iau copilul de la grădiniță! Te duc la stația de buz către Gilău, și-ți dau și 10 lei. Liniștește-te.
– Uau, ce ai aici? zice.

Așa cum v-am zis, cu o săptămână înainte fusesem la ceva sindrofie, unde un blogger prieten clujean Rus Cameliu mi-o umplut mașina cu mâncare. Printre gustări – niște Oreo, rămas prin spate.
– Ia să văd ce gust au!

Și începe să cronțăne fără să ceară voie. Să fie sănătoasă!
– Dă-i și la prunc! o îndemn.
– E, nu mănâncă el din astea…

Opresc să bag benzină. Îi iau un sanviș pe care îl halește fără speranță, fără să lase nici o firimitură.

Ajung în Clujul paralizat de lucrări și de oameni care pleacă la Felix și la munte de Rusalii. Întârzii la grădinița lu’ fiu-meu, nevastă-mea își cară rucsacul cu ditai laptopul de firmă prin căldura aia turbată, totul ca să o duc pe Fecioara Maria la autogară.

O parchez, o scot afară, îi duc bagajele pe peron. Îi arăt unde este biroul de informații și îi dau zece lei.
– Rămâi cu bine! zic.
– Da! zice ea.

Mă uit la ea lung.
– Cu plăcere, femeie!
– Da, mulțumesc!

Mă întorc la mașină și cobor toate geamurile. Fac curent cât pot, îmi iau nievasta și copilul de pe drum.
– Femeie! zic. Trebuie să vindem mașina asta. Musai.

La 7 zile de la eveniment, după multiple dușuri furioase, tot mai simt mirosul ăla de gorgonzola în nări.

Al vostru sincer, Groparu, inima de aur și fraierul blogosferei, care de acum va citi prima dată site-urile de car pooling dacă i se mai face chef de ajutat români.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 12 comments

  1. cristi Reply

    lasa ca te va ocroti Doamne-Doamne dupa cate fapte bune faci 🙂

  2. alexduduman Reply

    Las’ ca eu am patit asta cu o maicuta mai in varsta, am luat-o in drum spre o manastire pe la Gura Humorului, cand am lasat-o la destinatie am facut si noi pauza sa aerisim masina… 🙁

  3. Marian S Reply

    Imi amintesc cu nostalgie reclamele la masinile americane din anii `50: ba aveau pick-up automat, ba aveau dusuri…
    Au inlocuit ulterior pick-up-ul cu magazia de CD-uri, ulterior card mini-SD cu empetreiuri. Ba nene, dar o cada de baie nu puteau sa puna si ei in portbagaj??? :mrgreen:

  4. Marian S Reply

    1. Si mac gregor zice bine. Subscriu.
    2. Drama e ca lipsa apei face multe necazuri, mi-e teama ca o sa mai vedem de-astea. Un amic a fost intr-o tara care se pretinde civilizata si a stat multi ani acolo. O sticla de parfum era mai ieftina decat una de apa.
    Deci ce credeti ca avea fiecare cetatean in buzunare?

  5. tudor Reply

    Eu o singura data am luat pe cineva necunoscut in masina. Acum multi ani cand mersul cu autobuzul era un oarecare lux. La Pitesti la benzinaria dinainte de intrarea pe autostrada, un cuplu de tineri de vreo 20 de ani pierduse ultimul autobuz care sa-i duca in Bucuresti sa ajunga pana a doua zi de dimineata in Constanta la o inmormantare.
    Imi aduc aminte detaliile pentru atunci m-am intalnit cu nebunul care mergea viteza maxima pe contrasens.

    Dupa ce-am trecut de eveniment pasagerii comentau ca “nu cred ca aveau voie sa mearga pe acolo…”.
    Am luat-o ca pe un semn divin…Daca mor, sa mor singur…

  6. Gabriel Palarie Reply

    Ai văzut cum te ascultă Doamne-Doamne? Doreai să iei lumea de pe șosele că poate mai dai de „o postare” și, cu această mândră și pruncul din dotare, ai primit două postări! Apăi ce altă bucurie mai mare poți avea? E doi la preț de unu! Sper că îți va pleca degrabă mirosul din mașină. Să ne trăiești mult și fericit, Gropare!

  7. stefan Reply

    “care de acum va citi prima dată site-urile de car pooling dacă i se mai face chef de ajutat români”

    Uite, eu nu sunt de acord cu site-urile astea: pentru ceva ce trebuie sa fie extrem de simplu (ma pun pe marginea drumului, scriu pe o hartie unde vreau sa ajung si fac cu mana), acum trebuie sa imi fac cont, sa ma uit cu o zi, doua inainte … prea complicat.

  8. Marian S Reply

    Eu imi amintesc un banc vechi, cu ardeleanul care ia femeia acasa, o baga in baie, ii ofera haine noi, ii da sa manance si sa bea palinka, o tine in gazda vreo 3 zile…
    Bai frate, s-au dus dracului toate traditiile poporului roman. 🙄

  9. tallydanny Reply

    Gandeste-te ce va fi daca se va ,,lipi” Moldova de noi cum vor unii.Ajungem iar la vorba aia,,SÄRMAAAAAA ” .Abia ce au plecat acasa cu disponibilizarile lui Ilici.

Leave a Reply to stefan Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *