Fază funny la biroul de schimbat acte din Cluj

Știți faza aia cu ”dacă-ți place așa de mult de basarabeni, ia-ți-i la tine acasă!”? Da? O știți?

Am o coleguță din Basarabia, din Riepublicuțî. Mică și șic și foxy și se-mbracă mereu ca să facă un fashion statement și mereu zici că e gătită de bal de ofițeri, nu există venit la serviciu în adidași și hanorac. Nu există, și pace!

Și i-o expirat buletinul de România și dorea să-și facă mutație pe Cluj.
– Gropare, mă iei la tine-n spațiu?
– Te iau, dară! Cum să nu te iau.


Buletinul meu, de cetățean model și votant

Și iată-ne, într-o pauză de masă, amândoi la Evidența Populației. Eu cu actul de spațiu și buletinul și o arie fluierată pe buze; ea cu vagonul de acte necesare pentru schimbarea buletinului.

Și intrăm la doamnele.

Doamnele încep munca arheologică de examinare a vagonului de acte. În plus față de orice cetățean, ea mai avea și actele de cetățenie, analizele ADN, CV-ul bunicului întemnițat de bolșevici și 4 atlase ornitologice cu dânsa (păi dacă așa le cere legea…!!!).

La un moment dat, doamna arheolog țuțuie buzele către colega:
– Nu aveți actele de spațiu.
– Le am eu, zic.

Doamna mă examinează sever:
– Dvs. o luați pe domnișoara în spațiu?
Igen da, zic.
– Sunteți proprietar?
Igen da, îi zic, și-i prezint actul de vânzare-cumpărare.

Doamna se uită la mine lung. Apoi se uită la coleguță: păr roșu proaspăt aranjat (să dea bine-n poza de buletin!), rochiță elegantă deasupra genunchilor, brățări, machiaje, tot ce vrei.

Apoi se uită din nou lung la mine:
Dvs. sunteți căsătorit?
– Da, zic.

Doamna coboară privirea și zice cu voce atâta de glacială, c-am și văzut pinguini:
– Înțeleg.

Până după ce mor o să regret că nu am făcut acolo faze din elea cu ”haidi, uăi, zâmbiește frumuos în pozâ, că cu buletinul ăsta miergi în Italiea, la Serghei și la Vitalie!” Să fi văzut apoi priviri și ochi dați peste cap și bârfe după ce-am fi plecat…!

19 lovituri, dă-i și tu!