Explicati-mi si mie cum naiba

Vin seara acasă de la muncă și îmi pregătesc o cină ușoară, ca-n studenție, cu de toate ce-am putut aresta din frigider:
– un ștampăl de pălincă (am mințit; vreo două, că niciodată nu am băut numai unul!)
– zacuscă
– roșii
– jumeri
– slanășiceapă
– niște brânzică din aia putrezită, beșini franțuzești
– o ridiche neagră. Întreagă
+
– o cană de lapte călduț, la final, ca să fie treaba oablă.

A photo posted by Groparu (@groparu) on

Trebuia să mănânc ceva, că se simțeau știucile astea singure-n burtă!

Ca ardeleanu’. Vreau să zic că cina asta ar fi vindecat și barajul Hoover de constipație; dar eu, mulțumită unei constituții robuste, de student în alt oraș, am fost beton, n-am avut nici o treabă, stomac de campion pă sate.

A doua seară, bag ceva lejer – niște pâinică prăjită cu unt, brânzică și 4 măslinuțe.

După cină, mă sună mama; mă întreabă din prima, cu tonul ăla al ei de zici că știe deja că am făcut ceva rău, ce mai facem noi și ce mai face nievasta; io mă apuc să îi spun, și încep să-i zic de nievastă, ce o mai ispprăvit ea – dar absolut nimic incriminator, căci sunt om cu sufletul curat și digestie de diavol tasmanian.
– Iară mă bârfești cu maică-ta??? o zbierat nievasta, care nu era în bucătărie și tocmai intra.

Băi, deci… în secunda aia m-am și stricat la burtă! Dezastru m-am stricat, 2 suluri am consumat în seara aia și abia mi-am revenit, după psihoterapie și meditație kharmică psihotronică.

Mno, amu ziceți și voi: cum naiba?

13 lovituri, dă-i și tu!