EXCLUSIV, fantomele există. CITEŞTE în text povestea halucinantă a unei CASE BÂNTUITE

Eram cu Gropărelu’ acasă, sâmbătă seara, pe post de baby-sitter (în acest scop, mă şi îmbrăcasem în rochiţă şi îmi făcusem codiţe) – nievasta iară plecase la bere cu băieţii. Gropărelu’ se juca, ca de obicei, cu cutia de ace cu gămălie, iar eu prăjeam nişte slănină la un foc făcut pe parchet, în sufragerie.

La un moment dat, Gropărelu se opreşte din înghiţit ace şi zice “A,…aaa rrrgguuuuuu!” – şi-mi arată ceva spre hol. Ce-i, bărbate, zic eu; şi mă uit acolo.

Nimic.

I s-o fi năzărit ceva, zic eu.

Gropărelu’ nu se lasă: “Guguguuuu… paaaaa-na!!!” – şi arată, din nou, cu degetul către hol. În hol se afla avionul lui, un soi de şcoală de mers pe care se suie pruncul, dă din picioare şi maşinăria cântă. Ca o bicicletă cu propriul ei ansamblu instrumental. Între noi fie vorba, avionul ăsta are botul într-un fel care-mi aminteşte de Phil Collins după divorţ.

Îl calmez: da, puiule, e avionul acolo!

Nu termin bine să zic ce zic, că avionul-bicicletă cu moaca lui Phil Collins se porneşte să cânte singur.

Bă: deci mi-au dat lacrimile de frică, fără să exagerez vă spun.

Mă ridic şi mă îndrept către hol înarmat cu trenuleţul de plastic al Gropărelului (nu râdeţi: când îmi dă una în cap cu el mă simt ca un student la mineriadă). Conform calculelor mele, în hol trebuia să fie oricare din următoarele:
– un hoţ de ace de gămălie;
– amantul vecinei de deasupra îmbrăcat în pielea goală, fugit pentru că iar a venit vecinul mai repede acasă;
– fantoma comunismului.

Spre surprinderea şi imensa mea uşurare, în hol nu era nimeni.

Am răsuflat nişte CO2 şi m-am întors în sufragerie, unde mi-am dat seama că Gropărelul făcuse cel mai toxic căcuţă din existenţa sa. Şi care căcuţă, aşa cum am constatat eu în cunoştinţă de cauză, avea puteri parapsihologice de pornit avioane-bicicletă.

Care seamănă cu Phil Collins (după divorţ).

24 lovituri, dă-i și tu!