Euro-Tiganiada, partea a II-a

Rasinari e o comuna rurala nascuta din darul muntilor, unde s-au nascut oameni ca Emil Cioran si fratele sau, Octavian Goga, Dascalitza din poezia homo-nima, precum si acest bland domn simpatic pe nume Achim Petru:

Achim Petru, Rasinari

Noi inca nu ne-am nascut in Rasinari, ci am renascut acolo, de fiecare data. Cu fiecare Tiganiada.

Anul asta vreau sa zic ca am fost dusi pe noi culmi de succes si fericire. La asta a contribuit si porcul, care se vedea ca a fost hranit cu dragoste si devotiune si apnegatie, si ne-a rasplatit cu o carnitza EXTRAORDINARA. Anu’ asta ne gandisem sa lom ceva miel sau caprina sa o chinuim la protzap, da’ ne-am dat seama ca:

1. Sansele sa ne imbatam sunt exagerat de mari;
2. Daca ne imbatam, suntem predispusi la delir;
3. Daca suntem predispusi la delir, poate aiuram si vedem mujahedini;
4. Mujahedinii pot veni sa ne manance mielu’. Pe cand asa ei nu mananca porc, si degeaba mai vin, ca de omorat nu ne pot omori, ca deja suntem morti de beti, si beutura ei nu bea, si porcu’ lor nu li se pare sexy, ca-s cu Allah — rezulta zero talibani! Invatza de-aci cum sa te bati cu talibanii, W. Bush!!!

Bun. Porcul – ma repet, da’ daca nu bagati la cap!!! – a fost extraordinar.

Porc la protapPorc la protapPorc la protap

E drept ca dumicatele, bine usturoiate, or cam pleoscait intr-un stomac in care susura vesel un Nil de bere – gâl-gâl! aşa făcea – dezinfectat cu coniac ieftin, sa nu faca crocodili. Da’ nu conteaza asta. Conteaza ca anu’ asta nu am mai cazut ca un balig in valea râului (asezata suspect de aproape de vatra focului, si degeaba am rugat-o sa curga mai incolo, ca nu vru!) – nici inainte, nici dupa ce gitanii or inceput sa se pishe in ea. E meritul meu. Faptul ca am invatzat din gafele anului trecut e semn de maturitate – unic, de alfel.

Asaaaaaa. A doua zi ne-am trezit (ma-sa mare, deja simt ca am uitat cel putin 6 chestii meseriashe care s-or mai petrecut in noaptea aia!) – clar! – cu cafea. Originala, marca Timisoreana. Si la doza. Buuuuna cafea!

Romanian blog blog romanesc www.groparu.ro tigani gitan rrom tiganiadaRomanian blog blog romanesc www.groparu.ro tigani gitan rrom tiganiadawww.groparu.ro Romanian blog blog romanesc tiganie tiganiada rrom gitan tiganwww.groparu.ro Romanian blog blog romanesc tiganie tiganiada rrom gitan tigan

www.groparu.ro Romanian blog blog romanesc tiganie tiganiada rrom gitan tiganwww.groparu.ro Romanian blog blog romanesc tiganie tiganiada rrom gitan tiganwww.groparu.ro Romanian blog blog romanesc tiganie tiganiada rrom gitan tiganwww.groparu.ro Romanian blog blog romanesc tiganie tiganiada rrom gitan tiganwww.groparu.ro Romanian blog blog romanesc tiganie tiganiada rrom gitan tigan

Am taiat si tri sorlice din porcu’ care poposise peste noapte pe capota lu’ masina lu DeGeaba, si care avea deja gust de Passat. Si altceva nu cred ca am mai mancat in ziua aia, numa am gâlgâit ca prostu’ la doze de berule sh la coniace. A, ba da. Am mai mancat o jumate de ridiche dospita. Si finca imi păsa de ficat, am mai hapait si o juma’ de felie unsa cu pateu vegetal, sa nu cada mancarea greu la stomac. Si m-am uitat admirativ la COPACUL PE CARE-L TAIASE DUDĂ NOAPTEA TRECUTĂ, că nu înţelegeam cum dreq îl târâse singur peste ditamai râu’!!!!

Dupa aia, ne-am chinuit vreo juma de ora sa urcam pe dâmbu’ ala de 40 cm inaltime, sa facem poze.

[youtube MwbCgT3BpE4]

Dupa aia am vrut sa il batem pe Gleznă, că ne fuma chiştoacele pe care noi le aruncam in mlajtină, că la un moment dat avea vreo patru pe dejte simultan.

Dupa aia, o trebuit sa jucăm rugby – ca asa-i traditia.

[youtube 0qZW6WZ6s08]

Cu sticla de vin. Desculti. La bustu’ gol. Si orice regula era permisa. Nu va puteti imagina ce traume au survenit in urma impactului! Oricum, echipa groparului a castigat detasat – si cred ca si cealalta, ca nu mai stie nimeni bine.

Dupa ce terenul a devenit impracticabil finca nu mai stiu care descoperise si brevetase o metoda sa faca pipi din fuga, ne-am retras pe margine, si ne-am loat slipii. Slipii aia invizibili. Finca mergeam sa facem baie. Da, in aceeasi bulboana de 1 metru patrat ca anu’ trecut. Da, apa era rece. Infiorator de rece. Da, am stat cred ca mai mult de o ora in apa. Si nu, nu va pot arata filme, finca asta e un sait decent. Da’ o poza-doo tot va pun.

www.groparu.ro - in piscina

Asaaaaaa. Soarele, ca o gura de cuptor, zambea catre noi cu toata gura, iar numai arareori o scama de nor ne ascundea goliciunea de privirile sale uimite. In dreapta, sau in stanga (depinde cum te târai in 4 labe… hai sa zic 4 membre), apele cristaline si pline de molecule de hidrogen si oxigen ale pârâului încercau, fara succes, sa acopere trilurile Fanfarei din Chetriş, care izvorau vesele din toate masinile simultan, dar decalate, intru deliciul atâtor urechi de admiratori ai versului tradiţional ţigănesc.

Nu mai stie nimeni cand a inceput batalia cu ketchup si mustar: mi se pare de la o simpla intrebare: “Ketchup, sau mustar?” Cert este că să ştiti si voi ca şi ketchupu’ ala dulce pt. copii pisca ca dreq cand ajunge la mucoasele alea sensibile, alea cu păr, alea de cand le gadili se umfla nush ce cartilagiu, ca de fiecare data ma mir. Si mai e cert ca toti eram improscati ca dalmatienii!!! Si atunci s-a petrecut. Cand ma spalam mai abitir in râu, ca deja ma simteam ca o pizza la cât eram de ornat, cineva (astia zice ca singur am căst, da io nu-i creeed!) mi-o dat cu un sete branci miselesc, pe la spate; si cred ca era o zona cu gravitatie marita, finca am loat apa aia de 3 centimetri adancime in piept in stil fluture, inotand voiniceste, si cred ca am incercat sa imi mai si fac loc in piscina, ca am lovit sec cu urechiusha mea un soi de stanca, ca era prea mare sa fie bolovan. Norocu’ meu – si aici multumesc Dumnezeului betivilor! – ca la Groparu capu’ nu e un organ vital, si chiar atata de tare m-am inveselit de la lovitura, ca vreo 14 minute m-am invartit in cerc in curu’ gol in apa aia in patru labe in pietrele alea ascutite, ca mi s-or si facut poze si or zis astia ca imi schimba numele la anu’, imi vor zice Smeagol, ca asa aratam!

Dar Tiganiada continua, si la un moment dat or venit mujahedinii: var-mio (care mi-e ca o sora) si amicu’ lui, nu mai stiu cum il cheama, nici macar nu erau incoerenti, nici macar nu mai stiu ce am vorbit cu ei, nici macar nu mai stiu cand or plecat, si astialaltii nici macar nu i-or vazut, si nici macar nu mai conteaza. In fine.

Asaaa… ce s-o mai intamplat, oare? Chiar nimic nu s-o mai intamplat…? Hmmm… ciudat…

Stiu numa ca a treia zi… duminica, parca era… da-da-da… am plecat acasa… si de atuncea numa visez ca is intr-un somn bicisnic, care se va termina dimineatza, si ma trezesc vineri in Sibiu, sa merem la tiganiada cu astia… cu tiganii…

PS: Breaking news, lu’ Rramon i-o pus genunchiu-n ghips dupa Tiganiada, hihihi!

9 lovituri, dă-i și tu!