Era sa fac preinfarct!
Stau intins pe pat, ma uit la un film slăbuţ cu gangsteri, întind mâna în dreapta, când deodată mă izbeşte.
Simt că mă apucă o ghiară enormă de reptilă de piepţi, şi strânge de pectorali ca de ugeru’ de vacă. Îmi simt sângele cum bate cu furie în tâmple, pipăi la disperare prin pat, de parcă salvarea mea ar veni din muţunachele de pluş cu care dorm eu noaptea şi-l strîng la pieptul meu tare ca un caşcaval uscat. Nu mai am aer, gâfâi şi icnesc ca o captură de crap de 5 kile scos amu din nămol, mă zbat ca o potârniche lovită de alice pe mirişte, vreau să înjur dar nu-mi mai găsesc cuvintele, îmi trec prin faţa ochilor amintiri cu viaţa mea, amintirile sunt pline de sâni, expoziţia de sâni de la Costineşti, sânii care au populat fostele mele camere… yummyyy, şi fostele mele podele din fostele mele camere, zâmbesc de plăcere ca într-un somn deşi am spume în colţul gurii, e plin de sâni în faţa ochilor mei, oare aşa e când mori, mă întreb retoric, dar nu e nevoie să mă chinui să alung gândul ăsta idiot, eşti încă tânăr, fraiere, îmi zic, nu crepi tu de la inimă, doar ai fost sportiv de performanţă şi amu 5 ani făceai creasta Făgăraşului, palpez încă plapuma cu laba dreaptă şi mă liniştesc dintr-o dată, futu-i mama ei de telecomandă, aici era, de ce mă enervez eu atâta de fiecare dată când o pierd printre aşternuturi?
eram sigura ca telecomanda era cauza!!!
nu numa ca ai fo tuh tanara speranta a atletismului, da` te si numesti Groparu`…tuh n-ai cum sa mori MAH!
pe mine m-ar interesa, cine i-ar sapa groapa…Groparului? 🙂
Raposatu’ 😀
Muţunache? Ce pueril. Io n-am muţunache, că-s băiet mare. În schimb mă uit mii și mii de ore pe zi la desene animate, o să mă mai uit și de aici înainte alte mii și mii de ore și cred ca m-oi uita câte zilișoare oi avea. Asta tocmai pentru că o să fiu băiet din ce în ce mai mare și o să pot să mă uit din ce în ce mai mult. Iar infarctul îl refuz rânjind.
Las’ că-i bine. Să mă fi văzut pe mine când am jucat prima dată Half Life acum vreo 7-8 ani, vreo 20 de ore şi după aia vânam zombie şi monştri noaptea prin casă. 😀
Si cum ai pregatit crapul ala ? A fost bun ?
Ai prins si-un somn dupa aia ?
Bine ca erai in pat si nu in cada – mureai ca Elvis, Morison, Joplin…
Poate ca nu vede televizorul din cada.
ai fost sportiv de performanta? ce fel de performanta?
Pescuit 😐
Nu râde, pls.
Nu era ma preinfarct ala! Era doae sevraj si se rezolva cu Metadona TV! 😀
Pescuit sportiv?
Mai stiu eu pe cineva care s-a antrenat vreo 3-4 ani (mi-a umplut balconul cu toate soiurile de undite si lansete care mai de care) si cand il intrebam la intoarcere daca a prins ceva raspunsul era invariabil “n-am prins,dar am avut cateva trasaturi tari de tot”….si cand a inceput sa prinda ,i-am zis sa duca pestele la soacra’mea ca eu nu vreau mizerie in casa.
Chiar trebuia sa inventezi treaba asta cu preinfarctul, ca sa ne spui noua ca visai/vedeai sani, in timp ce cautai ceva prin plapuma?!
Cum sa-t iecsplic.. dar ne puteam da seama si singuri. 😀
“…când o pierd printre aşternuturi?”
Asta suna cat se poate de ghei, daca pot pentru ca sa zic ashea 😛
Io ce sa fac, mo, daca e lunga si groasa?
Cum ce sa faci, paganule ? Sa iti scuipi in san – sau sa scuipi spre niste- dupa care sa te inchini cu evlavie.
Postu’ nu-i gata, sarbatoarea Craciunului te privejte de la colts si tu tot cu mana pe (Lunga si groasa”) telecomanda aia
🙂
Si yo ma gandeam ca dreaqu ai facut un stop la inima, ufff ce eliberare:)