El batrân, ea tinerică

Se întâmpla undeva, prin România.

O prekină de-a Groparelui se căra de la Sibiu la Cluj cu autocaru’, că avea restanţe şi era şi medicinistă. Şi ea, prekina Groparelui, era foarte somnoroasă, fincă se chefuise cu o noapte înainte în compania unor tovarăşi.

Şi locul ei din autocar era lângă un nene ajuns la vârsta senectuţii, foarte prezentabil, de alfel, îmbrăcat într-o cămaşă în carouri, cu vestă de piele, şi păr alb-alb în cap, şi care nene s-o bucurat că stă lângă o studenţică curăţică. Ca – de! niciodată nu ştii de unde sare iepurele. Şi o ciozvârtă de studentă e mereu binevenită, indiferent de câte cercuri are trunchiul tău de stejar pensionar puternic şi robust, niţeluş încovoiat de reumatism.

Şi fincă prekina Groparelui încearcă să înveţe ceva pe drum, o izbeşte somnul cu putere. Şi din nebăgare de seamă, legănată de gropurile de pe drum ca de valurile unei mări înspumate, adoarme, şi instinctiv îşi sprijină capşorul ei studenţesc de umărul pensionarului, şi visează ceva cu munţi şi vacanţe şi băieţii din Take That goi pe plaje.

Şi când ajunge autocarul prin Aiud, studenţesa se trezeşte, vede că perna ei era umărul nenelui, şi sare să îşi ceară scuze, că e obosită, iertaţi-mă că m-am sprijinit de dvs. fără să vreau, dar toată noaptea am învăţat. Las’ că e OK, zice nenea, liniştită vă puteţi sprijini, ca ştiu cum e in studenţie, că aşa eram şi eu prin ’64, când făceam Construcţiile la Timişoara.

Şi după ce doarme domnişoara tot drumul Aiud-Cluj, se trezeşte tocmai în staţia ghe la Cluuuj. Şi – buiacă de somnul de 2 ore pe umăr de pensionar – deschide ochii, se uită în jur, se uită la umărul de pensionar, are o reacţie organică de rejecţie, zbieară ca o iadă, sare din autocar jos, îşi ia bagajele din cală fără să zică la revedere, şi copleşită de ruşinică sare în primu taxi cu care zboară în Mănăştur, unde avea chirie, şi unde se şi pune pe un plâns isteric.

Iar acum voi vă veţi întreba – di ce a avut domnişoara acest comportament deviant? Ei bine, am să vă răspund tot eu: pentru că domnişoara avea o mică deformaţie bucală internă patologică, care nu prea îi permitea să doarmă cu gura închisă. Şi timp de două ore, cât a durat somnul, a salivat abundent pe chimeşa în carouri a pensionarului, care a răbdat cu stoicism tot drumul, fincă nu zilnic vezi o asemenea femeie tînără care se umezeşte în asemenea hal în contact cu tine! Şi când la trezire domnişora a văzut ce câtamai harta Groenlandei desenase ea pe chimeşă cu propriile ei fluide, s-a gândit că – WTF! – hai totuşi să mă car, că mi-i o jenă de şi mor.

4 lovituri, dă-i și tu!