E bun si un barbat la casa omului

Pentru că e toamnă şi a dat strechea în noi, am fost la târgul Produs de Cluj din weekendul trecut şi ne-am umplut cu de toate: gogoşari, pere, ardei, roşii, mere, ceapă, struguri – toate roadele pământului, toate produse chiar în Cluj, în satul Diyarbakir sau chiar în Eskisehir. Unele să le mâncăm, altele să le congelăm pentru la iarnă.

Cum şade bine omului gospodar, pentru astea a existat mereu un “mâine”. Mâine le spălăm, mâine le tăiem; şi le uscăm tot mâine. Mâine le opărim şi le congelăm. Da, iubito, promit, mâine mă ocup de ele, acuma-s prea obosit, unde-ai pus coniacul ăla?

Apoi, într-o seară, nievasta o ajuns mai repede acasă cu Gropărelu’ din dotare (eu eram încă la muncă, munceam pentru viitorul ţării voastre). Or intrat amândoi în casă, s-or dezbrăcat, s-or spălat şi o pornit televizorul pe Discovery (deşi nu prea mai ai mare lucru de văzut acolo) în timp ce Gropărelu’ o halit o gustare. Apoi, profitînd de faptul că Gropărelu’ se juca cu maşinile, nievasta porneşte laptoapa ca să lucreze şi ea un pic pentru viitorul ţării voastre.

Atunci când Gropărelu’ se simte neglijat, are o reacţie foarte normală, după cum zice însăşi nievasta: vine la tine şi-ţi trage o smetie direct peste ochi. E felul lui de a spune “bă! m-aţi făcut, acum distraţi-mă!” Nievasta se distrează foarte copios când mi le capăt eu, i se pare chiar amuzant; şi, încurajat de ea (“Aşa, bravo! Mai dă-i una lu’ tati! Dă-i şi peste urechi, că-i place!”), al meu nu ezită să pălmuiască pe nimeni.

În seara aceea, însă, nievasta se afla în plină rază de acţiune; aşa că, atunci când s-a prins că e neglijat, a pus pur şi simplu mâna pe un oarece de pe pat şi l-a aruncat direct în freza nievestei.

– Gropărelu’! Dar ce-am vorbit noi? Nu ai voie să arunci cu lucruri în copii şi în mami! Numai în tati, măi Gropărel! Ai înţeles?
Amţeles, zice ăsta micu.
– Acum lasă-mă să termin treaba şi apoi ne jucăm, bine?

Şi, după ce l-a liniştit, a pus mâna în păr să vadă ce anume primise. Şi dă cu mâna prin păr, şi nu simte nimic; mai dă odată, şi descoperă că ceva se mişcă prin perucă. Ce Satana lu’ Irod… mai trece o dată mâna, scutură capul ca un cal îndărătnic, îşi flutură părul ca la concert la Rammstein…

…şi descoperă, cu groază, că din părul ei spălat cu tot felul de coenzime din balsamuri rare de la Marea Moartă cade o ditamai fucking omida de 12 centimetri, verde cu portocaliu, şi cu ţepuşe pe ea de zici că era un câmp de bătălie după victoria lui Vlad Ţepeş!!! Ieşise senină din plasa de ardei şi se căţărase pe canapea să se uite la Discovery (deşi nu prea mai ai mare lucru de văzut acolo), când fusese extrasă cu brutalitate de gheruţe de Gropărel şi aruncată direct în scalpu’ nievestei.

Nici Hitchcock nu o reuşit să scoată de la actriţele lui ucise şi apoi violate un ţipăt asemănător, că mi-o şi crepat termopanele; dar prima chestie pe care o făcut-o nievasta după ce-o ucis jivina cu clor, Killtox, 14 lovituri cu cuţitul meu de pescuit (cu care dorm sub pernă, în caz că vrea soacră-mea să mă sugrume în somn când vine pe la noi), 8 cu furculiţa de la briceagul meu de pescuit şi 4 striviri cu păpucii mei de casă, o fost să mă sune şi să zbiere la telefon:
– Iubitule! Mai stai? Atâta mi-i de dor de tine…!

16 lovituri, dă-i și tu!