După Căminul Zero, Clujul are apartamentul unu

Dom’ne, Cristi Gog ăsta e fantastic. Numa’ zic.

Vineri seara, mare bal mare, nişte bloagheri clujeni s-au strâns nu la Căminul Zero din Observator, ci la Apartament 1 să păpăm nişte pizza, să jucăm “Nu te supăra, frate” şi să bârfim nişte oarece-uri. Vorba aia, am petrecut nişte clipe de neuitat într-o ambinanţă plăcută.

Am ajuns cu aventuri, pentru că taximetristul nu ştia dacă să mă ducă până în Turda sau pe Calea Turzii. Apoi am atacat fără milă nişte nefiltrate, care s-au predat fără bătaie; şi am râs cu tot felul de oameni cu care mi-e ciudă că nu mă văd mai des, pentru că Gropărel şi Usturoi şi blog. Am încheiat parteneriate strategice (cum ar fi, să merg a doua zi cu Dan Olteanu la “După dealuri*” numai noi doi, într-un fel de reeditare “Brokeback Mountain” la film de lesbiene – oare?), am supt de la Beşliu informaţii despre industria asta cinematografică, am mai discutat cu nişte fete şi băieţei şi am tot mers la baie.

Amu, că tot veni voprba de baie: băi, deci baia aia… ce mai, e cea mai baie. În primul rând pentru că nimeni nu prea ştie unde e şi ce vrea ea.

Ghici unde e toaleta

Apoi, când o găseşti, te simţi ca acasă. Asta nu în sensul că şi la mine acasă avem tot o periuţă de dinţi la întreaga familie, da’ no.

periuta

Dacă ai uitat să te bărbiereşti, apăi nu-i bai.

de ras

Dacă te simţi prea bine acolo şi uiţi să mai ieşi, nu uita că trebuie s-o iei la talpă la un moment dat.

talpa

Toate ca toatele, revenind în sufragerie, când Gog o-nceput să ne facă scamatorii (de când o intrat îi plesneau deştele, se vedea pe el că nu are răbdare) lumea o intrat în Delir. Şi Delirul cel mai mare a fost când mi-a mişcat logo-ul cu mărul de pe iPhone cu numai două degete. Da. L-a mutat spre colţul telefonului. Şi io am înţepenit văzînd lucrarea Satanei.

Şi apoi l-a pus la loc.

Deci Delir.

Gog

Apropo de Delir, există şi nişte cărţi pe rafturi acolo, deci les wild hipsters pot veni liniştiţi să lectureze Marin Preda şi să fie văzuţi, fotografiaţi, check-inuiţi pe 4 Square, taguiţi pe FB, #spotted pe Twitter şi adăugaţi pe Google Plus.

Consideraţiuni: localul e curat şi aerisit – deşi s-a fumat ca din coş de pachebot – şi pizza e foarte bună. Dacă era mai spre centru, rupea; oricum e super dacă vrei să te strângi la o discuşie mai bătrânească, sau să vezi un meci de fotbal. Dacă se hotărăsc să facă şi livrare mai în tot oraşul (deocamdată se îngrijesc numai de înfometaţii din Gheorgheni, centru, un pic Zorilor), apăi e şi mai bestial. Noi de ce n-avem asemenea localuri prin Floreşti?

Aş fi făcut şi poze la pizze, dar au mâncat-o fetele până să scot eu telefonul cu logo-ul schimbat din buzunar (banii şi pizzele/ne mănâncă zilele!). A, şi încă ceva: articolul ăsta a fost scris ca să nu mai existe alegaţiuni că Groparu e pişcotar. Groparu e pizzar şi berar.

_________________________
* Dacă nu aţi văzut “După dealuri”, daţi repede fuga şi-l vedeţi. Cinematografic şi scenaristic e o capodoperă – şi eu chiar nu mă dau în vânt după filme bisericeşti în care mor fete tinere.

 

10 lovituri, dă-i și tu!