Duminică seara, accident în Cluj

Veneam către casă de la Cora, mă pregăteam să intru pe calea Floreşti, lângă pod, când auzim un bufnet care îţi îngheaţă sufletul. O pleznitură ciudată, de plastic rupt, lovit de carne. Pe sensul nostru, în dreapta, aterizează ceva resturi, o pungă sfâşiată în vânt, parcă un ziar sfârtecat… nievastă-mea izbucneşte: motociclistul! L-o omorât pe motociclist!!!

Trag pe dreapta, pun avariile, ies afară din maşină să văd ce s-a întâmplat. Nu era motociclistul. Lângă mine doi autostopişti vorbeau: mă, e blonda aia? Doamna aia blondă care amu ni o trecut pe aici? Pe aia o lovit-o?

Se opreşte circulaţia pe sensul opus. Văd maşina care făcuse accidentul – un VW Vento albastru, parcă aşa părea, cu număr de Mureş, cu avariile puse, pe sensul dinspre Floreşti. În faţa ei, pe jos, se întrezărea o mogâldeaţă fără formă. Nu-mi dau seama dacă risipite pe stradă, lângă ea, era punga ei şi conţinutul sau membrele ei rupte de impact. Autostopiştii erau deja cu mâinile pe telefon, sunau la 112.

În spatele meu, o doamnă într-un Matiz mă întreabă din priviri. Îi spun: staţi aici, nu vreţi să mergeţi să vedeţi ce s-a întâmplat, credeţi-mă.

Zona cu pricina este o cale de intrare în oraş cu 2 benzi pe sens, drum drept, şi cam toţi îi dau gaz. Cei 22.000 de locuitori ai Floreştiului cu serviciul în Cluj trec pe acolo în fiecare zi în drum spre muncă, o dată la dus, o dată la întors. E singura cale de acces în Cluj, pentru că fostul primar Ioachim Vancea, care şi-a bătut joc de Floreşti cu mare artă şi pe care sper să-l mănânce DNA-ul cu fulgi cu tot, nu s-a învrednicit să construiască altceva decât blocuri care nu respectă nici cele mai elementare reguli de urbanism. Drumul e ca în palmă şi Poliţia mai închide ochii: nu poţi opri 10.000 de maşini pe zi care merg cu 80 la oră. În locul unde avusese loc accidentul nu exista trecere de pietoni, deci tanti trecuse chiar orbeşte şi neregulamentar, la ceas de seară, pe drum foarte circulat. Plus de asta, acelaşi drum duce către munte, şi duminica asta cam tot clujeanul a ieşit la un grătărel, la un vinişor. Nici nu vreau să mă gândesc ce zace acum în inima şoferului dacă a mai şi băut o bere azi.

Pentru că nu am văzut accidentul, nu am pregătire medicală, deja lumea chemase Salvarea şi eu blocam circulaţia, m-am luat şi m-am tot dus, nu am rămas să casc ochii acolo. Dar nici la două ore de la accident nu am reuşit să-mi înghit nodul din gât. Efectiv nu mai am salivă în gură. Tot drumul înapoi, Gropărelu’ (Doamne mulţam că încă nu prea pricepe se se întâmplă prin jur) a repetat obsesiv: “ţo rup! ţo rup! tati, ţo rup!” (“s-o rupt”).

Pe Citynews am aflat că femeia nu o murit, ceea ce la bubuitura pe care am auzit-o mi se pare un miracol. Oricum, una e să citeşti despre un accident sau să vezi la ştiri, şi alta e să fii prin zonă.

O vreme bună de acum încolo voi încerca să fiu mult, mult mai prudent la volan.

8 lovituri, dă-i și tu!