Du-te, Gropare, du-te

– Tu muiere, îi zic. Lasă deoparte tocana aia, pune-i nişte Pingu la Gropărel să avem linişte şi hai încoace să discutăm ceva. Ceva serios. Şedinţă de familie, nu alta.

Nievasta, supusă cum e ea, se supune din nou fără crâcnit; altfel ştie că io nu tolerez.

– Tu nievastă; stai jos şi fii antenă la ce m-am gândit. Suntem căsătoriţi de 2 ani, aproape 3.  În timpul ăsta nu mi-ai ieşit din cuvânt, ai fost supusă, cuminte şi ai ţinut de casă şi nu te-ai dus aproape nicăieri fără mine.
– Aşa-i, zice.
– În acelaşi timp, io am fost plecat după cum urmează: de două ori în Deltă, câte 8-9 zile; de patru ori la Social Media Summit-uri, câte 4 zile; la trei Ţiganiade, câte 4 zile; la nenumărate partide de bere, nopţi în şir; ba chiar m-ai lăsat să fac şi un film, şi am plecat de acasă două săptămâni întregi. Corect?
– Corect.
– No; şi io mâine plec în Austria cu bloggerii, în tabără foto, corect?
– Corect.
– Şi stau acolo 8 zile, corect?
– Corect.
– Tu nievastă; apăi uite ce mă bântuie pe mine. Tu cum de mă tot laşi să plec aiurea-n tramvai? Aşa, cu săptămânile? Şi nu-mi comentezi? Că io te ştiu pe tine cum eşti, că ai fi în stare să mă cerţi şi-n somn.
– Stai să-ţi spun…
– Nu tre’ să-mi zici nimic, că îţi zic io. Deci io am două teorii de ce mă tot laşi tu să plec: ori nu mă mai suporţi deloc şi nu ştii cum să mă faci să plec mai mult şi mai des de acasă, şi faci chefuri când sunt eu plecat; ori ai foarte, foarte mare încredere în mine, în integritatea mea morală, în preceptele mele sănătoase, adânc înrădăcinate într-o mentalitate oură, sibian-ortodoxă şi apoi clujeană, şi nu ai nici un fel de problemă în a mă lăsa să-mi fac de cap. No, care dintre ele e motivul?
– Da, zice ea.
– N-aşa, tu nievastă! N-acum pot şi eu răsufla uşurat, că-mi şi făceam probleme de conştiinţă…

11 lovituri, dă-i și tu!