Era o după-amiază de lungă vară fierbinte pe poteca care vine de la cel mai mare gheţar de peşteră din România, cel de la Scărişoara, supranumit Gheţarul de la Scărişoara, când un turist singur şi cam lefter îşi număra disperat banii dintr-un portofel aflat într-o furioasă cură de slăbire.

– Chiloţi cereşti! blestemă drumeţul. Nu puteam şi eu să-mi scot nişte bani să am cu mine? Că goniţa asta de Udrea nu o fost în stare să pună nici măcar un bancomat aici sub brazi, iar eu mai am trei lei, o pungă de pufuleţi şi un bon de masă, şi mi-e o sete de aş fi în stare să beau un butoi de limonadă, fără regrete!

Scuipă a năduf, în plin zăduf.

– …şi uite-te la ţăranii ăştia cum vând ei siropuri delicioase, că şi mor când mă uit la ele! continuă el. Uite ce frumoase şi colorate şi delicioase sunt, siropuri de coacăze şi frăguţe; de soc, de zmeură şi de afine! Şi unu’ nu ţi-ar da o gură de sirop pe de gratis, că costă 15 lei jumatea de kil şi mie-mi vine să crăp de sete, plus că după ce voi mânca pufuleţii ăştia o să-mi vină şi mai rău setea…

Tot cobora şi bombănea şi se socotea cum să facă să se adape, mai ales că avea de mers 10 km pe jos până în Gârda, că nu avea bani suficienţi pentru rechinii care fac transport în zonă.

– …bricege şi cuţite! mai zise.

Coborând pe drum, văzu un puştan care tocmai ieşea dintr-o şură şi căra către o bicicletă un bidon de 5 litri: plin ochi cu sirop de coacăze gata preparat.

– Ha! Îşi zise. Aici e şansa mea! Puştiul vrea să vândă sirop gata preparat la drumeţi! E genial, nici eu nu m-aş fi gândit la aşa o idee! Că toţi proştii ceilalţi vând siropuri concentrate, nu gata preparate!

Se apropie de el.

– Măi băiete! îl strigă. Dacă-ţi dau 3 lei, mă laşi să beau o gură din bidonul cela al tău?

Puştiul se opri.

Se gândi preţ de-o secundă.

Apoi dădu din cap că da.

Drumeţul scoase repede cei trei lei, ultimii lui bani, şi îi înmână puştiului.

Puştiul îi palmă rapid şi îi ascunse în buzunar.

Apoi îi ridică bidonul.

Turistul desfăcu agale dopul, şi zăbovi preţ de-o secundă; trase are adând în piept, apui puse gura pe bidon, şi dă-i, să te ţii! Ghiogâlţ-ghiogâlţ, câteva guri mari.

Apoi pufni pe nas şi scuipă tot ce băuse! Din duoden şi din rinichi scuipă tot şi din intestiul gros şi mai şi!

– Ăsta nu-i sirop de coacăze! strigă, mov la faţă. Ăsta nu e sirop de coacăze! Ce satana e ăsta?
– Ulei de bicicletă, zise puştiul. Da. Ulei de bicicletă!

 

 

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 21 comments

  1. Blejnar Reply

    Vroia sa il vanda pe piata neagra?Au au, toata lumea se gandeste cum sa ocoleasca sistemul financiar ultra-simplu din RO.Cei 3 lei de unde erau?Baiatu’ cela a dat chitanta…? Ce debandada, se impune o vizita de servici la Scarisoara… aber ASAP

  2. Zamfir Reply

    Ai uitat că cea mai bună beutură este apa de izvor, … dacă pui o picătură într-un kil de vinişor?

  3. americanu Reply

    Eu stiam o poveste de genul…de pe vremea tovarasilor..se facea k un gospodar facea tuica buna si nu ii dadea share 😆 si vecinii l-au turnat la sectorist….vine comunistul…si cica domle da am auzit ca faci suc de cereale…cine eu ?!?! doamne…..cik ia hai sa sapam in gradina…sapa sapa…si da de un bidon…cik haha v-am prins..omul saracu tot era 🙄 …bea comunistu’ si scuipa in sila ce e apa asta domle’?!?!
    -cik noi avem un obicei apa cu care spalam mortul o punem in gradina…si mama o murit acu 2 sapt……..

  4. Cristina Jianu Reply

    singur, singurel???
    ce bine! ce te faceai de erai cu tot familionul?

  5. Eddie Reply

    Ca in bancul cu badea si politisul

    – Bade, ce transporti in caruta?
    – No, lapte de cocos.
    – Imi dai si mie o cana?
    – Cum sa nu!?
    Badea ii da politistului sa bea si pleaca mai departe
    – Diiiii Cocos!

Leave a Reply to ioana Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *