Dragostea de tara nu se declară (numai) pe Facebook

Ne batem cu măruță, mădălin ionescu, cu capatoși și cu audiențele lor fabuloase. Cu tăietorii ilegali de lemne, cu adoratorii de moaște, cu credulii care pun boticul la adevăruri despre daci, cu șoferii agresivi, cu funcționarii publici care dorm în păpuci (Doamne, dă-mi și mie calmul și aroganța lor!), cu judecători care reduc pedepsele mafioților analfabeți pentru cărți scrise – evident! – de alții.

Ne batem cu plagiatori aroganți, cu oameni care fură din banii pensionarilor, ai spitalelor, ai elevilor. Cu cei care ne fac de râs pe dincolo, prin Europa cealaltă. Cu oameni care au strâns averi greu de cheltuit în 10 vieți din salarii modeste, de la stat. Cu cei care parchează mașini care blochează ambulanțe.

Ne batem cu meșteri care nu vin la timp, care nu-ți răspund la telefon, care fac o treabă de doi lei, care te pun să schimbi bateria de la baie cu una de 300 de lei, apoi îți iau ei bateria veche, ”ție oricum nu-ți mai trebuie!” Cu mecanici auto plini de ei, cu faianțeri care sparg gresia cu ciocanul și abia apoi măsoară și apoi o lipesc ei din cioburi pe la colțuri (”acolo oricum puneți dulapul ăsta de baie, nu se vede!”). Cu o lipsă acută de tâmplari, dulgheri sau de oameni care să-ți înlocuiască niște trepte de beton, muncă de o jumătate de zi. Nu ai pe cine chema să-ți taie copacii primăvara sau să-ți pună niște ceapă în grădină, dacă te ia o criză de sciatică.

Ne batem cu constructorii care nu au învățat, în ani de zile, cum să pună o gură de canal la nivel cu asfaltul. Cu trotuare inegale, cu decapări de drum nesemnalizate, cu diferență de 9 cm între stratul actual și cel decapat, suficient cât să-ți rupi jantele dacă treci peste ele cu 50 km/h. Cu marcaje rutiere aplicate la cele mai aglomerate ore ale zilei. Cu semafoare nesincronizate. Cu bălți serioase pe drum la fiecare ploicică. Cu artere înzăpezite în fiecare iarnă. Cu șoferi de autobuze care circulă ca la raliu.

Cu o armată care nu cred că e-n stare să țină piept unei invazii a unui adversar inferior ca putere mai mult de câteva minute. Cu o Poliție care, atunci când aplică legea, primește aplauze la scenă deschisă.

Cu oameni care nu se spală. Jenant, am să scriu asta încă o dată: cu oameni care nu se spală.

Ne batem cu otrăvurile care ne omoară cu bună știință, în timp ce țăranii noștri nu știu, nu vor, nu pot să facă agricultură cum trebuie.

Cu șpăgarii din spitale, cu incompetenții din școli, cu servicii publice de tot rahatul, cu iliești, hrebenciuci, tăriceni, băsești, udre, olguțe, cherecheși, opri și care mai sunt.

Și, cu toate astea, numai 4 milioane au plecat de aici. Și sunt mai activi și mai patrioți decât cei mai mulți dintre cei 19 milioane care am rămas și care ne plângem pe Facebook sau – mai rău – pe bloguri despre ea. A dracu’ ibovnică mai ești tu, Românie! Pfuai, cât te mai iubim, tu Românie, oricât de mult ne plângem noi că nu speli rufele, nu cureți toaleta și mai și stai prea mult la vecinu’!


(sursă)

9 lovituri, dă-i și tu!