Doc loveste din nou

Lasam deocamdata deoparte Revelioanele, ca nu e vreme de ele, da?

Deci Doc (am mai scris de el), când era în Germanica, făcea recuperare la un spital de comatoşi, dar nu d-ăia alcoolici, ci d-ăştialanţi, rateuri care or încercat să se sinucidă şi or rămas la pat pe post de legume de ciorbă, nefericiti cu accidente de maşină, avion, trotinetă sau din eia cu sporturi extreme, gen circulat cu Ratucu’ dimineţile.

Şi printre mulţii săi pacienţi cărora le îndoia articulaţiile şi le făcea masaj ca să nu devină ţepeni ca o uşă de dulap, Doc avea o pacientă tânără şi frumoasă – 55 ani, 120 kile, musteţi, stare de inconştienţă profundă.

Şi exact ca în filmu ăla, nu mai ştiu cum îi zice, Macarena sau Habla con ella, pipăind-o în fiecare zi, Doc a dezvoltat o afecţiune particulară faţă de doamna comatoasă, şi îi povestea necazurile sale de zi cu zi, impresii, secrete de la începuturile vieţii lui sexuale, etc. Şi zi de zi doamna afla tot mai multe despre Doc, şi sunt sigur că în somnul ei ajunsese să-l îndrăgească.

Şi într-o dimineaţă friguroasă de iarnă, Doc intră la ea cu deştiu’ în nas, hotărât să îşi facă treaba. În salon era frig; şi o şedinţă de masaj dura pe la o oră. Şi se apucă Doc, suflecă mânecile, dezbracă (în limita decenţei) pacienta, şi se apucă vârtos de masaj, simţind şi o nevoie aproape părintească să o încălzească, că de! era rece în salon, în timp ce-i mai povesteşte una-alta.

Şi frământă Doc la nemţoaică câteva zeci de minute, o acoperă în uleiuri aromate, îi mai aplică şi vreo două figuri de masaj tailandez, îi mai şopteşte una-alta, şi rămâne perplex, cum de în salon s-o făcut cald, şi pacienta era super rece? Da’ Doc, fiind sufletist, continuă masaju, se strofoacă, transpiră tot, masează ca la aluatul de cozonac, şi dijaba.

Aşa că într-un târziu, se hotărăşte să-l cheme pe doftoru, care nu a mai avut altceva de făcut decât să confirme decesul bunei doamne.

14 lovituri, dă-i și tu!