Disclaimer

Io, Groparu, su’semnatu’, declar urmatoarele:

La data de 28.01.2009, anul curent, lucram peste program la un program care necesita munca peste program, el, programul.

La ora 18:30 seara, am auzit nişte voci din bucătărie în firma aproape goală. Curios să văd despre ce e vorba, am intrat înăuntru ca să descopăr cea mai sexy privelişte: vo patru cartoane cu resturi de pizza care strigau cu glas de negresă, asiatică, rusoaică şi respectiv suedeză că vor să facă sex în grup cu papilele mele gustative, cu palatul gurii, cu limba, dinţii şi buzele mele, dar mai ales cu întreg tractul meu digestiv. Fincă în ziua aia mâncasem numa’ o dată, că, de! e criză, şi fincă io mă înmoi tot la glas de mujeres, am cedat nervos şi le-am satisfăcut pe toate bucatele de pizza, pe rând, până la ultima bucăţică, întru veşnica lor binecuvântare cu trupul meu flămând de ele. Mai mărturisesc că la final am şi râgâit zgomotos şi am făcut ca Tarzan, după care m-am cărat la bere cu banii proaspăt economisiţi, şi am jucat şi darts, fără nici cel mai mic regret.

Revenind la cooperativă dimineaţa aceasta, am fost înştiinţat că proprietara pizzelor supravieţuitoare de ieri mi-a lăsat mie, flămândul firmei, într-o maiestuoasă indignare, un bileţel pe care scria “cui a mâncat pizzele de ieri, să-i fie ruşine!”. Ţin să exprim şi pe această cale sincere condoleanţe colegei mele (care ţopăia la aerobic şi a revenit la puţin timp după groaznicul pizzacid ca să descopere sicriele pizzelor goale) şi să îi comunic faptul că, din nefericire, fincă îs nesimţit şi am fost flămând, nu mă încearcă APSOLUT nici un regret pentru fapta mârşavă săvârşită în deplinătatea liceelor şi facultăţilor mele la IDD mintale, şi aş comite-o din nou data viitoare când mă încearcă gheara în burtă. Mai ales că de fapt nu foamea mea atavică a fost de vină, cât dorinţa mea ca The Creatrix să scrie în continuare bloage de artă şi să trăiască mulţi ani fericită şi sănătoasă, lucru imposibil de făcut mâncând junk fooduri – drept pentru care scop m-am sacrificat şi mi-am umplut corpul de toxine şi grăsimi nesaturate, mai ales că nesimţiţii mei de colegi care or plătit pizzele NU MI-OR MAI LĂSAT ŞI SOS DE USTUROI, fapt ce mi-a uscat gâtlejul iremediabil în aşa hal, că nici nu mai zic.

Şi… o să-i cumpăr o pizza ca să compensesc (aştept să zici că nu e nevoie!) – ca să nu mai fie problemuri gastrice în această firmă hardcore de soft, da’ asta numai mâine, că mâine lom banii, şi pe azi mai am fix numa 12 lei. Care mi-i trăbă.

30 lovituri, dă-i și tu!