Din seria: stiu ca imi pute gura, da’ macar nu miros a transpiratie!

Azi e marti, deci e folbal.

Finca martea trecuta am reusit sa imi rup la folbal pantofii mei cu toc, aseara, cand imi faceam bagaju’ pentru azi, m-am apucat sa aleg o pereche de adidasi mai vechi, pe care sa ii iau cu mine ca sa pot juca folbal azi.

Unica unitate de masura a adidasilor care sunt alesi în această postură ingrată este gradul de împuţâcenie: cu cat sunt mai vechi, cu atâta put mai rau, deci sansele sa fie purtati la Operă devin nule.

Mi-am dat seama in curând că puteam loa la folbal orice pereche: toate puţeau la fel.

Şi mi se pare normal să fie aşa, din moment ce aceeaşi toţi adidaşii au purtat aceeaşi pereche de picioare!

12 lovituri, dă-i și tu!