Dialog inamical între două ţigănci, la târgul de la Negreni

La Negreni se ţine ditamai târgul de porcării kitschioase, anual. Nu am ajuns anul ăsta, şi nici în 2004; şi în nici un alt an al vieţii mele. Anul trecut am rugat o colegă să-mi facă rost de un căţăl de jucărie care să dea din cap ca să mi-l pun la Dacie, că aşa e tradiţia daciotă. Şi nu mi-a găsit, dar am găsit eu unul în Jermanica, şi mi l-am adus de acolo, şi mi l-am pus la Dacie, şi mă râd de el cum dă din cap ca prostu’ când pun eu frână brusc, de se sperie pietonii.

Dar la Negreni a ajuns anul ăsta colegul care mi-a povestit ce a văzut. Da, în afară de cerşetorii malformaţi cu cele mai groaznice handicapuri văzute vreodată, de ziceai că eşti în Parlament!

Deci: colegul meu merge spre o ţigancă ce avea expuse pe jos o tonă de haine, la vânzare; nu ştiu dacă vroia să îşi caute costum de mire, fincă nu ştiu nici dacă are de gând să se însoare – deci io nu prea ştiu prea multe de ce s-o apropiat el de acea ţigancă şi de hainele ei expuse pe jos, o tonă.

Şi odată cu el, s-o apropiat şi o ţigancă. Deci erau două ţigănci faţă în faţă – una care vindea, şi alta care venise, probabil, la ciordit.

– Tu! Pleacă de aici! strigă ţiganca vânzătoare.
– Nu plec, că vreau să cumpăr! zice ţiganca ciorditoare.
– Nu vrei să cumperi, vrei să ciordeşti! strigă ţiganca vânzătoare.
– Nu vreau să ciordesc, vreau să cumpăr! zice ţiganca ciorditoare.
– Tu! Când pleci de aici îţi rădic fustele să te verific! mai strigă ţiganca vânzătoare.
– Da’ ce să mă tăt verifici tu, zice ţiganca ciorditoare.
– Da! Că parcă văd că nici nu porţi chiloţi pe tine! (mai zice ţiganca vânzătoare).

Când a auzit de nevăstuici deschiloţate de ţigancă, colegul meu s-a cam tirat.

14 lovituri, dă-i și tu!