Despre vise

Era o vreme cand visam nopţile că mă ridic în două labe, arunc de pe capul meu placenta şi umblu prin cameră ca un om mare.

A urmat o vreme când visam nopţile că îl prind pe Mitică, ăla roşcovan care mă bătea în fiecare zi la grădiniţă, şi îl nenorocesc: îl lovesc cu camionul ăla de plastic până rămâne fără suflare, strigându-i: „WHO’S THE BITCH NOW, MOTHERFUCKER???”

Pe la 10 ani visam nopţile că sunt un gigant, de 16 ori mai înalt decât tovarăşa învăţătoare (care era şi expresia supremă a autorităţii), şi o fac să o bată cu rigla în palmă pe premianta clasei, până rămâne ciungă.

Când am început să citesc, mă visam pe drakkar cu Eric cel Roşu, navigând oceanele în fregata copiilor căpitanului Grant sau călărind mustangi îmblânziţi împreună cu prietenii mei Old Shatterhand şi Ochi-de-Şoim. Îl salvam pe Pardaillan de oamenii Infantei şi îl ajutam pe Athos să îl înveţe pe mucosul de d’Artagnan cum să fie un muşchetar sadea; asta ca să nu mai zic de ce insule colonizam cu Robinson sau de partidele la barbut pe care le castigam cu căpitanul Morgan.

Nu aveam încă 14 ani când toate colegele mele de clasă, fără discriminare pe bază de înfăţişare, religie, bust, craci, coşuri, kilograme sau IQ, începuseră să defileze prin visele mele, în ipostaze demne de Emmanuelle. La liceu deja lăsasem deoparte visele cu campania din Rusia la conducerea batalionului meu de Panzere ca să mă delectez cu cele 27 (!!!) de colege cu care făceam, nopţile, în imaginaţia mea, chestii ce ar fi putut rescrie cartea aia a marchizului de Sade, nu mai ştiu cum îi zice.

Şi dacă la liceu a fost bine, la facultate aveam nu 27 de colege cu care mă puteam visa gâfâind noaptea, ci 2.000, mă, 2.000 de studente, şi unguroaice, şi săsoaice, şi bulgăroaice, şi din Bistriţa, şi din Baia Mare, şi din Târgu Mureş, şi de la Teologie-Engleză, başca niscai profe şi asistente mai tinerele, şi barmaniţe de prin birturi, şi studente de pe trolee, şi fete de pe plaja de la Costineşti (când mergeam prin tabere) şi de pe tren, şi de pe trotuar şi magazin, şi de la ocazie, şi de la duşurile din cămin, şi nici nu are rost să mai scriu.

De ce am făcut eu aşa o scurtă şi neinteresantă trecere în revistă a viselor mele relativ neinteresante? Pentru că azi-noapte mi s-a întâmplat o chestie care m-a alarmat: în loc să mă visez cum o surprind la mine la baie, făcând duş, pe colega aia a mea de la al doilea master, aia cu ţâţe uriaşe, am visat – da! oroare! – o postare. O postare funny. Care m-a făcut să râd în somn, dar pe care acum nu mi-o mai amintesc. Şi nu, nu are nici o legătură cu episodul similar din Seinfeld.

Oare am devenit un obsedat blogsexuat?

23 lovituri, dă-i și tu!