Despre Travian

Travian e un joc online destul de penal, cu o grafica penală, apanajul aproape exclusiv (pleonasm, băăă! învăţaţi, ce panaceu’ meu universal) al unor low-lives ca mine, oameni ără viaţă socială şi cu prea mult Internet la îndemână, oameni cu prieteni mai mult virtuali decât normali, gajici mai mult virtuale decât în carne, ţâţe şi oase (mă refer, bine-nţeles, la faptul că asemenea oameni nu au alte prekine decât acele dame bine-crescute pe care le întâlniţi în cele câteva saituri interzise minorilor supt 18 ani pe care le-am menţionat într-o postare precedentă), şi da, oameni din toate stratele sociale, preponderent tocilarii ochelaristi de clasa a şaptea.

Amu – în giocu ăsta ai trei civilizatii pe care poţi să le alegi:

– romanii – fincă romanii erau şi destul de gay, populaţia satului tău va creşte mai greu decât populaţia altor civilizaţii;
– barbarii – te gândeşti automat la personalul Filiaşi-Cehu Silvaniei, vagonul trei, vineri seara;
– dacii – o drăguţă de civilizaţie care în varianta germană a jocului se referea la vikingi, dar cărora le-a fost schimbat numele, dar nu şi designul, şi când au făcut localizarea pentru piaţa românească dacii din joc au ajuns sa aibe coifuri cu coarne de bou, de parcă toţi îs nepoţeii lu’ Deceneu a lu’ Eric cel Roşu.

În acest joc se leagă alianţe şi se trădează – exact ca în viaţă; se mizează pe ajutorul prietenilor când eşti atacat de duşmani, şi se ia ţapă – exact ca în viaţă; îi ataci pe colegii mai slabi şi mai subdezvoltaţi – da, tot ca în viaţă.

Ce mă distrează cel ai tare îi pasiunile care se dezlănţuie în jocu ăsta, ceva de spăriet. Sar peste msjle agrama-te trimis-e de puştani k kre k nu aveţi kef de ele, vreau numai să vă spun ce mesaj o primit unu’ de la mine din alianţă după ce o atacat un inamic, mesaj demn de tot respectu’!

“Ultima data l-ai atacat pe fiu-meu de 12 ani care e cu mine in alianta, asa ca pentru asta te voi ataca pana te voi scoate de pe harta!!!”

No comment.

25 lovituri, dă-i și tu!