Despre reclama pe bloguri. Azi, Groparu.ro

Să o luăm de la început. Pentru că postarea precedentă a răscolit nişte grămezi de îngrăşământ.

Site-ul ăsta pe care scriu destul de zilnic a pornit din narcisism. Nu îmi amintesc să fi semnat cu careva vreo ţâdulă care să mă oblige să urmez altă politică editorială decât cea dictată de vocile pe care le aud uneori (sper să nu se autosesizeze Protecţia Copilului după rândurile astea). Din cauza asta site-ul arată cum arată şi este cum este: e o emanaţie personală. Aşa îl simt eu.

Din site-ul ăsta ies şi bani. Ocazional. Într-o săptămână primesc cam 12-14 mailuri cu cereri de ofertă de publicitate, dar sunt destul de fiţos când e vorba de ales ce să public pe blog. Pe site, reclame moca (bannere, linkuri, referiri etc) le-am făcut numai pentru prietenii apropiaţi, sau pentru chestii care într-adevăr m-au dat pe spate. Restul sunt plătite. Aşa am ales eu.

Când postez advertoriale, şi din conţinutul lor nu reiese explicit acest lucru, atunci advertorialele sunt marcate cu (P). Aşa mi se pare mie cinştit să fie. Poate mâine nu mi se va mai părea. Mai vedem! În paranteză fie spus, pentru chestii legate de corporate responsibility (firma Trans-Găurica Impex SRL a donat trei ficaţi de motociclişti tineri Asociaţiei “O şansă pentru beutorii cu ciroză”, scrii te rog eu frumos pe blog despre gestul frumos al firmei Trans-Găurica Impex SRL, şi ce specială este Trans-Găurica Impex SRL?), am taxat, de regulă, bani, sau nu le-am publicat deloc. Pentru că firmei Trans-Găurica nu îi pasă de Asociaţia “O şansă pentru beutorii cu ciroză” mai mult decât îi pasă de calendarul expirat al anului 2010, proaspăt aruncat la gunoi odată cu curăţenia de primăvară. Ea vrea expunere mediatică şi reclamă – pe care, din punctul meu de vedere, nu are decât să şi-o asigure prin media tradiţională, plătind banu’. Aşa cred eu!

În mare, am încercat să-mi afiliez numele numai la chestii despre care am considerat eu că merită. Astfel, pe blogul meu a apărut numele Microsoft pentru că am încheiat cu ei un contract de publicitate care includea TESTAREA noului IE9, drumul până la Bucureşti pentru RoBlogfest şi filmuleţul cu pricina. Pentru a TESTA noul IE 9 şi pentru a nu vorbi poveşti din cărţi de joc cu femei goale, l-am folosit ca navigator implicit încă din ziua lansării lui. Ulterior, am publicat PE BANI review-ul meu. Aşa era contractul. Ce am scris în review este adevărul adevărat. Nefiind un techie, în ciuda jobului (lucrez la o firmă de softache, dar nu fac programare), l-am evaluat din perspectiva utilizatorului obişnuit. Dacă nu ar fi fost contractul nu aş fi scris despre el: nu sunt genul de geek care să fie dat pe spate când apare noul Safari sau revoluţionara versiune 3.6.1 de Firefox. Iar www.groparu.ro, nefiind blog de technology, nu va include review-uri neplătite la Chrome sau Mozilla, “ca să echilibrăm opinia personală şi pentru a păstra echidistanţa printr-o abordare neutră şi obiectivă a fascinantei şi misterioasei lumi a browserelor”.

Scopul meu, aici pe blog, rămâne acela de a zâmbi cand scriu şi când vă citesc comentariile. De a-mi păstra mintea cât de cât ageră, în ciuda rutinei. Şi dacă mai ies din când în când, aşa, într-o lună, câte  14000 Euro (haha, glumesc) (sau nu ?) pentru a scrie un advertorial, nu văd nici un păcat împotriva lui Allah în a le oferi spaţiu şi text unor firme, aici pe blog, pentru a-şi expune produsele. Invidiosu’ să roadă osu’, ar trebui să fiu bătut în cap să refuz. Aşa cred eu. Deci nu banii din blog sunt cea mai importantă motivaţie pentru a merge mai departe cu groparu.ro. Nu de aia mă pun zilnic la computer şi stau între 30 minute şi o oră şi mă şi cert cu muierea că ce naiba caut iară la calc, în loc să stau buză-n buză cu ea. Am un job chiar OK, după ce-mi plătesc ratele rămâne suficient cât să mă car, de exemplu, în Germania, la soru-mea, şi să stau acolo vreo 10 zile şi să vin înapoi cu haine noi, ca o cocotă de lux ce sunt; sau la vară în Italia sau în Cipru sau unde are nievastă-mea chef să mă ducă, că mie, câtă vreme sunt cu ea şi cu Gropărelul, mi se cam pişcă unde stau la soare sau dârdâim în zăpadă.

Nu cred că voi face vreodată reclamă la magazinele de vise, ţigara electronică sau la Victor Ponta. Si băăăă, şi dacă aş face reclamă, m-aştept să aveţi suficientă glagore în tărtăcuţă cât să treceţi şi voi mesajul prin filtrul propriu, nu să luaţi de bun ce zice un blogger clujean! Păi nu aşa trebuie să fie? Dar în ciuda articolelor anti-bănci, s-ar putea să ajung să le fac reclamă. Pentru că nu am nici o greaţă în a le lua banii unora care fac bani pe spatele meu. Aşijderea UPC sau Scholl sau <insert-name-here>.

Asta legat de reclama pe blog şi de mesaje gen “băă, te-ai vândut mogulilor”. Amu despre ceilalţi bloggeri: mi se cam pişcă şi de ce fac ceilalţi bloggeri cu blogurile lor. Faptul că îmi face plăcere să mă întâlnesc cu ei nu înseamnă că îmi sunt nici duşmani, nici fraţi de cruce. Nu înseamnă că mă pup în bot mereu cu felul lor de a scrie sau cu subiectele sau temperamentele lor (şi, slavă Domnului, are blogosfera noastră nişte ego-uri… aproape mai mari ca ale mele!). N-au decât să se vândă cui vor, să scrie cum simt ei şi să fie în continuare aşa cum au fost mereu – NU este problema mea. Unii au ajuns sus pornind de jos, şi oricât de mult credeţi voi că nu merită să fie acolo, aflaţi că fotbalul se joacă pe goluri, şi blogosfera pe influenţă sau unici – oricât de puţin vă convin unora criteriile astea.

Mă raportez la alţi bloggeri în scop didactic, comentez unde cred că merită, alteori nu. În linii mari, sunt prea absorbit de propria-mi persona ca să îmi permit să-i judec pe alţii. Dar la mine pe blog nu prea permit să fie înjuraţi sau judecaţi alţi bloggeri. E ca şi cum la mine la masă se vorbeşte urât de cineva care nu e prezent. Big NO-NO.

Şi, din păpucii unuia care a luat 10 la admitere la gramatică, la facultate, şi a cărui mamă este profă de română şi căruia şi lui îi mai scapă câte-o virgulă unde nu trebuie, din grabă sau neatenţie, am învăţat să nu mai fiu grammar nazi. Nu gramatica face pe om. Aşa cred eu!

Scuze dacă am fost cam dezlânat, dar sunt proaspăt revenit de la Bistriţa, de la naşii mei foarte unguri. Mâine revenim, conform planului editorial,  cu istorii de pe plaiuri bistriţene. Sau cu un guest post de la V for Whatever… ne mai gandim.

PS: Doamne, cât îmi mai place să scriu despre mine!

66 lovituri, dă-i și tu!