Despre ornitologie. Azi, pasărea-elefant

Eram pe balcon, cu colegii. Pauză de-o bârfă.

– Bă, Dinţu, mersi că mi-ai reparat scaunu’!
– Nu ţi l-am reparat, mă, ai apăsat tu clapeta aia aiurea şi nu ai mai adus-o în poziţia iniţială! Era normal să se penduleze ca o puţulică erectă de măgar!
– E, mă.
– Da’ tu nu ştii să-ţi corectezi scaunu’ dacă se dereglează?
– Bă, io-s atehnic! Mie dacă-mi dai şurubelniţa, direct în nas mi-o înfig la cât îs de îndemânatic!
– Şi ai stat mult cu scaunul buşit, fără să zici nimic?
– …vreo 3 săptămâni, zic.
– 3 săptămâni! Nu creeeed, râde Dinţu, râd şi colegii.
– E, mă. Io-s ca argheleanu’ ăla din bancu’ ăla, mă.
– Ce banc, zic toţi.
– Nu-l ştiţi pe ăla cu ardeleanu’ şi pasărea-elefant?
– Ce pasăre elefant? se bagă în samă colega Ioana Campioana.
– Tu n-ai auzit de pasărea-elefant? o-ntreb eu.
– …nu! zice Ioana Campioana.
– Hmmm… ciudat, zic. Îi o pasăre cât un elefant. Un elefant cu aripi!

Ioana Campioana face ochii mari.

– Zâ-ne, mă, bancu’! sar colejii.
– Într-o seară, Ion stătea pe prispa căsii, fuma. Şi dintr-o dată, în zare, se vede pasărea-elefant cum venea.
– Pasărea-elefant? întreabă Ioana Campioana.
– Ezac, zic io. Şi pasărea-elefant căuta un loc să înnopteze. Şi zburînd ea aşa – vrrru, vrrrru făcea ea cu aripile ei imense, de pasăre-elefant! – se puse pe şura lu’ argheleanu’. Şi şura se prăbuşi cu ditamai zgomotul cu tot cu grajd, îngropă acolo cai… vaci, rezervă de fân, tăt-tăt-tăt! Argheleanu’ stătea şi fuma în continuare şi se uita la ea! Pasărea-elefant – vrrru, vrrrru făcea ea în continuare cu aripile ei imense, de pasăre-elefant! – se ridică în aer. Şi apoi se puse pe nucul strămoşesc din curte, nuc bătrân, gros. Nucul – se rupse cu zgomot infernal, se prăbuşi în curte. Argheleanul – se tăt uita şi fuma! Pasărea-elefant, obosită ruptă după o zi întreagă de păsărit-elefănţit, se puse pe casa argheleanului… casa se prăbuşi cu zgomot peste copii, nevastă… peste soacră… pasărea-elefant, văzînd că nu are unde înnopta, se luă şi se tot duse… şi când pasărea-elefant era numai un punct în zare, argheleanul scoase ţigara din gură, o ţâpă pe jos şi zice: “şi-apăi să n-o bagi tu-n în pisda măsii?”
– Măăă… sare Ioana. Io chiar am crezut că există pasărea aia elefant, mă!

27 lovituri, dă-i și tu!