Despre fonduri europene

Ne-o luat la ocazie, pe mine şi pe sasu’, un nene care se ocupa de fonduri europene. Şi cu nenea – un braşovean de vârsta lu’ tata, dar plin de energie şi de viaţă – am pălăvragit tot drumul de la Vâlcea la Sighie.

Şi trecem, pe Valea Oltului, pe lângă Valea Lotrului (asta e o zona mortal de faină, un fel de fiord norvegian combinat cu muntele Sleeping Lady din Alaska, combinat cu Kilimanjaro şi canionul ăla din Papua, de am uitat cum îi zice).

Şi când vede Valea Lotrului, nenea şoferul face:

– Pfuaaaay, ce primar cretin acilea!

Ghiciţi ce l-am întrebat!

– Ce primar cretin acilea? zic.
– Foarte cretin, zice.

Pauză. Ştiam că dacă-l întreb devine precaut şi zgârcit cu vorba, da’ dacă-l las – nu rezistă şi dă în foc.

– Să vă povestesc, zice el, dând în foc. Eu mă ocup de fonduri europene.

Era a şaişpea oară când îmi zicea asta.

– Şi mă duc la primar acilea, în Valea Lotrului, şi-i zic: bueeeey, uite! Hai să facem un proiect european, şi eu îţi aduc fonduri! Şi asfaltăm drumul până în comună, şi tu mai câştigi un mandat de primar, că ai făcut ceva bine pentru leliţele din sat.
– Hmmm, zice primarul. Şi cât e de lucru la proiectul ăsta?
– Păi… îi de lucru, vreo 2 luni. Că suma e mare, îs câteva milioane de coco. Şi trebe documentaţie o tonă.
– Hmmm, zice primarul. Şi tu ce ai de câştigat la chestia asta?
– Păi… io am 12.000 mp în zonă. Şi îi pot vinde mai scump dacă drumul e asfaltat. Plus că şi firma mea de consultanţă îşi percepe un comision, de ţâ la sută din valoarea proiectului.
– Nu se poate, zice primarul, nu-s de acord!!!!!!!!!!!!!!

20 lovituri, dă-i și tu!