Despre curaj

Curajul face diferenţa dintre laşii şi viteji, dintre bărbaţii şi băieţi. În spaniolă, la curaj se spune cojones (cuvânt împrumutat, fireşte, din engleză).

Ca un prânz la mama acasă, curajul este de mai multe feluri.

Putem vorbi despre curajul de a spune cuiva verde în faţă ceea ce crezu despre el.

Sau despre curajul de a claxona un fioros în trafic.

Curajul de a-i spune nevestei: “Asta numeşti tu ciorbă???” Şi apoi: “S-a terminat, plec la mama!”

Curajul de a-ţi contrazice şeful sau şefa în public.

De a schimba singur roata la maşină, deşi tot blocul tău plin de mecanici râde de tine de se prăpădeşte ascunşi după perdele.

De a-ţi urma visul, umed sau nu.

De a compune o operă simfonică. Sau de a cânta la karaoke fără nici o tărie la bord.

De a te da la bucile ei.

De a o cere de nevastă sau de amantă.

De a vorbi în faţa unei săli pline fără să te bâlbâi prea tare; şi fără palme unse de sudori.

Curajul de a admite că eşti homosexual.

Sau swinger.

Via Elena M.

9 lovituri, dă-i și tu!