Despe privirea lui Basescu – a true story

Aici scrie cum ca ochii lui Basescu e miopi, si ca cum de e miop, ca o primit o minge de nush ce in capatzana, si i s-o dereglat telemetru’.

Ca Base’ e un pic sacâz şi şaşliu la ochi, ca ochiul stâng se uită după ochiul drept, asta ştie o ţara întreagă. Dar eu am auzit alta varianta PE BUNE, cum că de ce e domnu’ presedinte Base’ asa cum e, strâmb la vedere, adeca.

Deci ce a patit privirea lui Basescu?

Deci: eram in anu 3 de facultă. In facultă, eram best friends cu adminu’ de reţea, un om absolut demenţial de fain, cum numa-n Cluj am vazut asemenea oameni, om cu care nu am cum să semăn vreodata fincă ioz cioban din Sibiu.

Şi într-o zi, adminu’ de retea ma scoate la o berula cu un prieten. Prieten despre care aveam sa aflu, mai incolo, ca era marinal, sau capetenie de marineri, lup de mare, shaf de haita. Cum ioz fascinat de povesti gen toate panzele sus (sau toate panzele jos, mai ales cele care stau pe trup de dama), claro ca am fost orgasmat de ideea de a ma duce cu iei, desi urla foamea in mine de la nemancare si mai urla si lipsa in portofel, si era numa 11 dimineatza, si pe vremea aia inca nu imi incepeam ziua cu o dusca sanatoasa de bere stinsa cu votca.

Si merem la bere, si ne apucam de povestit despre vapuare, despre cum is rusii pe mare, ca is in stare sa-si demonteze piesa de la propriul motor daca te vad ca ai avarie, etc, etc, cum era treaba cu contrabanda pe vremea regretatului, bordelele de prin porturi, bricul nava-scoala Mircea, care e diferenta dintre tambuchi si cambuza, femeie si meduza, ca ambele-s lipicioase, asa, babord si bieleta de directie, carnetu’ de sofer de petrolier, d-astea. Nenea marineru’ (care intamplator era si derector la regia aia autonoma sergiu nicolaescu a apei din Cluj, Rajac, da’ vroia sa renunte la directorat, ca primise o oferta pe care n-o putea refuza nu de la naşu’ lu Puzo, ci de la o firma norvegiana de pescuit) ii lăsa ciubuc la tanti chelnerita cate 2000 lei vechi la fiecare halba, si bea bere cu o bordura de sare presarata pe marginea halbei.

Si la un moment dat, cand io deplangeam soarta marinei noastre, care din vreo 180 de vapoare mai avea vreo 16 finca o vandut-o Basescu (pe vremea aia, ministru al transportului), nenea numa’ ce trage ganditor in tigare, si zice:

– Io am fost coleg cu Basescu.
– Serios? Zic io. Super tare. Si cum e Basescu?
– E OK, zice, numa’ ca i-am facut una.
– Adica? zic io.
– Pai, zice, cand eram in Academia aia navala, faceam tzambale.

Pentru ne-incorporabili: cand un melitar doarme in patu ala de camin ostasesc si il rastorni in somn (ca se rastoarna foarte usor), aia se kiama tzambal.

– Si, zice, odata o degenerat, ca i-am facut lu’ asta (recte, Basescu) un tzambal, si o inceput sa chiţăie. Asa ca l-am vindecat cu o patura pusa peste el, si vreo juma de duzina de bocanci trantiti peste patura, vreo 5 minute. A doua zi avea ochiul stramb. Dar nu ne-o pârât la comandament, ca o buleam. Bun baiat, zice el, lupu’ de mare.

Ni ce privire are dom’ presedintele, loata derect de la iel dupe sait:

basescu.JPG

Amu nush cat e adevar si cat minciuna, io am auzit astea amu-s ceva ani, da’ am zis ca amu mi s-o confirmat senzatia ca împărat la orbi e ăl’ de vede doar c-un ochi!

O lovitură, dă-i și tu!