Deci – s-o-nsurat si şi sârbu!

Marţi, când alţii se dragobeţeau, noi (el, el şi je) am fost la Timişoara să ne drago-mbătăm, căci sârbul familiei a primit de la Ramonă-sa inelul de logodnă şi de căsătorie – ofertă specială 2 în 1, şi el a văzut că i se potriveşte şi că parcă îi vine ca turnat!!!

Deci pe trinul ăla Iaşi-Timişoara zis Aemoaf (îi mai zice şi Foamea când vine de la Timişoara la Iaşi) se pot întâmpla tăt felu’. Gen – să ieşi cu una bucată domnişoară la ţigară pe peron, şi să îţi rămâie bagajele în grija prietenei ei, şi tu să o-ntrebi:

– Ai încredere că prietena ta nu o să fugă cu bagajele noastre?
– Ăăă… da, normal, doară e prietena mea!
– Fato! SIGUR ai încredere? (şi chicoteşti în sinea ta, că fata te ia foarte în serios).
– Ăăă… da!
– Nu-nu-nu. Deci. SIGUR AI ÎNCREDERE CĂ NU FUGE CU BAGAJELE NOASTRE???
– Da…!

Stingem ţigările, urcăm în trin, estea două ies la o discuţie, şuşotesc ele ce şuşotesc, revin în compartiment, şi a doua mă ţintuieşte cu privirea:

– DE CE CREZI CĂ AŞ FI FUGIT CU BAGAJUL TĂU? DE CE?
– Tu fato, zic, aşa-s bancurile ghe la Cluuuuj. Aşa e ele! Noa, scuză-mă dacă la bancurile de la Cluj numa ăla care zice bancu râde. Mnoa!

La ieşire, mă ofer să le ajut să îşi care valiza plină de plumb. Le întreb:

– Câţi chineji aveţi voi tranşaţi în valiza asta?

Iară nu o râs nimeni. Decât io. Şi când m-or dus la taxi, s-or cărat cu ultimele două taxiuri din staţie, fără să-mi mai zică pa, clujean borât.

Ajungem la hotel, mă las spălat cu şampon de câini (e mai ieftin!) ca să miros frumos, şi ţâjnim către Yugoslavia, adică localul unde se măritau eştia.

Şi dă-i cu caisia, şi dă-i cu bere, şi dă-i cu caisia, şi dă-i cu bere. Mă pup zgomotos pe gură cu brotheru’ Alex şi brotheru’ Ursulică, cu care am şi avut nişte discuţii despre Atlantida enervant de erudite. Şi dă-i cu caisia, şi dă-i cu bere, şi dă-i cu caisia, şi dă-i cu bere. Şi stăm în cele mai bune locuri din restaurant, chiar lângă fanfara ţigănească adusă special pentru această ocazie de Sârbu, şi când oamenii îşi iau pauza încep să mă împrietenesc cu ei, că aveau, tată, nişte voci ghe ioaaaaaai!!! Şi le declar dragoste eternă, că io sunt şi rămân fan ţigani, şi unu dintre ei m-o rugat să-l ating ca să am noroc în viaţă, şi io l-am atins! Şi am cântat şi eu la chitară aşa, numai cât să mă fac de râs, şi dă-i cu caisia, şi dă-i cu bere, şi dă-i cu caisia, şi dă-i cu bere.

Şi dă-i cu caisia, şi dă-i cu bere, şi dă-i cu caisia, şi dă-i cu bere.

Sincer – mi-aş dori să ştiu mai multe despre ce s-o întâmplat în noaptea aia acolo. Can anyone help?

18 lovituri, dă-i și tu!