Deci Romania miea

Lu Doro i s-o facut mila cand o vazut ca la premiile lu’ Nenea Cozmos pentru cel mai meseriash blogger (premiile constau intr-o scobitoare nefolosită, o fatza de masa si un vin Babanu) io îz, ca de obicei, ultimu’; asa ca mi-o aruncat din salt o leapsha despre patria mea, care de fapt e limba mea, si anume ca tre’ sa ii compun o poezea de o strofa.

Nu m-am putut aptinea sa nu conpun o-ntreaga oda:

Ţara mea ce-asculţi manele

Ţara mea ce-asculţi manele
Ţară fără de şosele
Unde vameşii-s toţi hoţi,
Politicienii netoţi,
Îţi vinzi fetele frumoase,
Pe bătrâni îi scoţi din case,
Îţi creşti doctorii şpăgari,
Pe Vangheli ţi-i faci primari,
Pe Becali preşedinte
Şi-n poziţii cheie pui
Numai oameni fără minte!

dsc08785.jpg

Ţara mea ce-asculţi manele,
Ţară plină de belele,
Cu şoferi claxonagii
Cerşetori pomanagii
Bătăi între galerii
Şi cu boschetari copii,
Poliţai burtoşi ca crapul,
Oameni ce stau prost cu capul
Şi din ce în ce mai graşi
Oameni graşi şi proşti ca napul!

dsc08741.jpg

Ţara mea ce-asculţi manele
Ţara mea plină de rele
Gropi in drumuri şi-n buget
Oameni slabi cât un parchet
Manelişti la gât cu lanţ
Şi beţivi întinşi în şanţ
Ţara mea cu toate şele,
Ţara mea ce-asculţi manele,
Ţara mea, tu n-ai şosele!

dsc01761.JPG

(amu am recitit-o, şi îmi dau seama ca sunt supt zero la valuare artistică)

24 lovituri, dă-i și tu!