Deci, dragă Tibi Uşeriu,…

– Mă! Te-nscriu?
– Nu ştiu, tu muiere! Habar n-am.
– Îs 5000, nu e chiar aşa de greu.
– Pentru tine, poate!
– Hai, mă, că până şi eu am alergat atâta!
– Asta e ca naşterea, tu muiere; şi dac-aş vrea, tot n-aş putea-o face.
– Hai, că e important pentru fiu-tău, să te vadă că faci mişcare…

Şi mi se bagă a mea într-o tiradă din aia cu sport înseamnă sănătate, şi cât de importante sunt iaurturile şi sana, sau mens sana in corpore barosano, nu mai ştiu, cert e că ea tot voia, şi eu tot nu, deşi de regulă e invers; dar la final nu s-a răbdat şi mi-a băgat-o pe aia de blogger pişcotar:
– Hai, mă! Că-ţi dau ăştia tricou gratis!
– Tricou gratis? Ai câştigat, înscrie-mă imediat!

Şi ce s-o mai lungim, că ieri am fugit primii mei 5000 metri la un semi-mini-puţi-micro-maraton, la WizzAir Cluj Napoca Marathon;

sau, cum spunem noi, atleţii, primul meu cincimiar;

şi soldatul ăla spartan de la Termopile ar fi fost mândru de mine, că mai aveam puţin şi-l întâlneam prin ceruri, la cât am gâfâit;

şi acum trebuie să termin vreo 2 navete de bere, ca să revin la forma mea iniţială de corporatist sedentar;

şi acum o să mă transform într-un blogger din ăla antipatic, cum sunt bunicii ăia senili care au făcut războiul, “mi-aduc aminte, la primul meu cincimiar…”;

şi mă gândesc serios să-mi măresc numărul anual de flotări la 10;

şi m-am întâlnit cu un prieten şi i-am zis că m-am înscris la tura de 50.000; că m-o enervat că el se înscrisese la ăla de 10.000, dar eu mă refeream la milimetri, şi lui nu i-am mai zis, că prea făcuse ochii cât capacul de la WC şi se dădea mare cu ăia 10.000 ai lui;

şi acuma nu ştiu, sincer, ce altă provocare din asta să accept? Să mă duc la Polul Nord, pe urmle lui Tibi Uşeriu? Sau să urc Everestul? Sau să urc Everestul şi să-l duc pe Tibi Uşeriu în spate…? Ziceţi şi voi amu…


Vă las cu o poză cu o fată frumoasă care se pregătea pentru maraton; că, la cât îs de arătos sunt eu, de vă pun o fotografie cu mine, rămân fără cititori, clar

 

9 lovituri, dă-i și tu!