Deci, cronica de meci

Ca sa ne lamurim de la inceputuri: io la folbal is bun numa şi numa ca sa fac faulturi. Atât. Şi când n-am cui face faulturi, mă faultez pe mine.

Deci: meciul ăsta o fost primu meci de folbal la care io am fost din copilărie; şi-am ajuns la meci amu, la bătrâneţe, om serios. Şi am fost cu ceva colegi de la firma, care îs destul de englezoi. Şi cărora le-am zis că dacă merg cu ei trebe musai să ronţăie seminţe, că alfel îi dau ăia afară de pe stadion. Şi le-am dat seminţe loate de la ţigan şi i-am forţat să mănânce. Şi la final le-am zis de mitul ăla (oare?) că ţiganii se pişă pe seminţe ca să le deie gust bun.

Io am prekini cu care joc folbal marţea care joacă mai bine folbal decât Girondinii şi chefereii. Asta v-o zic cu mâna pe inimă, care la mine zace în pantaloni. Mai mult, io fug – la meciurile cu băieţii – mai mult decât mai mulţi jucători cheferişti. Şi io nu-s plătit pentru fuga asta, dimpotrivă. Deci ruşinică.

Cea mai tare fază: un cheferist o fost accidentat într-un duel pentru balonul rotund cu pete. Zice Robache (unul dintre englezoi): amu o sa vie doctoru, şi doctorii ăştia de fotbalişti au un burete minune cu care te freacă şi îţi iau durerea! Mă, m-am uitat, şi aşa o fost: folbalistu se zvârcolea pe jos ca lipitoarea când îi dai sare; o vint vraciu, l-o atins cu buretele, şi să vezi, nenicule, ce zglobiu o devenit dintr-o dată folbalistu! Mă întreb de ce nu bagă asemenea bureţi în spitale, mai zice Robache, şi şi aici am fost silit să îi dau direptate, că bine le zicea. Şi-mi trebe şi mie un burete vrăjit d-ăla, să-mi loaţi şi mie dacă vedeţi prin mol.

O figură frumoasă a făcut Tony, cică aşa îl cheamă, care şi-o entorsat una din cele două glezne; şi de nervi aşa s-o crizat că o dat un pumn la panourile de pe marginea terenului, şi o găsit de cuviinţă să lovească şi un microfon al unui reporter nevinovat care înregistra zgomotul stadionului, şi microfonu o căzut pe jos. Noroc că şi dacă îl strica, ziariştii au de unde să îl plătească, fincă se ştie că ziariştii câştigă mai bine decât folbaliştii din orice divizie.

Atât. Şi amu Crivăţ zice că io-s de vină că chefereii or jucat folbal ca mine, adică football, deci cu picioarele, nu cu capu, că alfel îi zicea headball. Nu Headbangers’ Ball, aia-i alceva. Cu totul alceva. Daţi click pe link dacă nu mă credeţi!

Si la final:
– Gropare, ce-i cu urmele astea de ruj de pe guler?
– A, zic, pai e simplu: am vrut să mă vopsesc pe faţă în culorile CFR-ului, şi numa cu ruj s-o putut, că nu am găsit vopsele; şi nu ştiu cum de pe obraji şi frunte s-o fi prelins pe guler.
– Da. Eşti un nesimţit.

22 lovituri, dă-i și tu!