Deci ce invidiez io la fostu’ client coios a lu’ Josh

Joshica, pentru cei care nu il cunoaste, ii destul de american. De regulă vine la mine acasa la Sibiu de Craciun si se imbata ca porcu’ si ma enerveaza, finca toti il trateaza cu palinci speciale pentru oaspeti speciali, si iel, sireacu, suflet slab, acceptă, până când ajunge acasa in trei labe, finca cu a patra incearca constant sa isi provoace eructatii.

Deci Joshica, cand o venit in Romania sa isi inceapa afacerile lui de soft, o zis ca mai bine angajeaza românaci, fincă la noi măcar nu vezi vaci pe stradă aşa cum se văd în India (cealaltă opţiune pentru outsourcing). Amu are si un bar in Cluj, Le General, care cica o sa fie functional chiar de azi, de luni – saitu’, nu baru’, ca baru’ deja imbata lume de prin 1 Decemvrie anu’ trecut!

Şi el, Joshica, când o venit în România, o venit pentru primul client al său, un nene american, iranian la origini. Da’ destul de coios nenea asta. Si pe Joshică l-am cunoscut când m-o chemat notăriţa cu care lucram, că ii trebia traducator autorizat pe engleză pentru Josh, că trebia ştampilă cum că o înţeles cu ce se mănâncă actele. Si de acolo până la a ieşi la karaoke in seara aia nu o mai fost decat un pas.

In saptamana aia, un prekin din Germania m-o rugat sa am grija de un italian de vreo 28 de anisori care venise la ceva conferinţă în Cluj, să-l scot la o bere, ca nu stie pe nimeni in Cluj, si s-o gandit ca io, cu moaca mea de alcolic, I know my ways around city night life. Beiatu asta italiean era genu meu, adica kefangiu si om de viatza si preacurvar, ca o si imbarligat trei studente in saptamana aia cat o stat in Cluj, si cu doo s-o si jucat de-a animalu cu doo spinari; asa ca am iesit cu italianu si cu Josh si gasca lui de proaspat angajati in Dizăl, ceva local de fiţe. Când m-am întâlnit cu ei, iranianu s-o uitat la mine prelung si fioros (se vedea pe iel că era coios si ca ii ura pe toti neislamistii) si io ii intind mana:

– Mikey, ii zic io, I heard you are always right double time!
– What? zice el.
– Well, because. Zic io.

Si fac o paoză, strategică. Io tot timpu’ am stiut cum să vorbesc cu oamenii – in afara cazurilor, binenţăles, când nu am ştiut.

– You are Josh’s customer, right?
– Right, zice iel.
– Which means you are always right: the customer is always right! (and the bartender never gets killed).
– True, zice el.
– Well, mai zic io, Josh is my customer, and you are my customer’s customer: which means you are always right twice!

O râs, ce dreq să facă?

Da’ nu despre asta am vrut sa scriu, am vrut sa scriu despre faptu’ ca Mikey asta, intr-o singura zi, si-o dat demisia de la un job de manager super caldut si bine platit la o firma de corent electric, si-o inaintat actele sa isi faca si el o firma de electricitate, o inaintat actele pentru divort de nevasta-sa SI si-o cumparat o masina nou-nouţă.

Toate in aceasi zi.

Ain’t that coios, or what?

Deci să nu vă mai aud că vă plângeţi că e luni dimineaţa, aşa cum fac io, de regulă, şi că viaţa vi se scurge ca apa la toaletă, înspre jos! Have a nice week, plm.

PS: luni am sa ii scriu un raspuns lui Oedip (da’ nu ala cu ma-sa), ca noi asa ne-am hotarat, sa facem pe nebunii si sa ne certam in blogosfera, ca sa avem motiv sa ne impacam mai des la berule.

26 lovituri, dă-i și tu!