Deci, asadar

Bun.

Deci asar’ am avut kefu de Craciun al cooperativei, si piticu ala care sta la tine-n cap si da cu ciocanu in stanga si-n dreapta exista, finca il simpt monstruos amu. Si as bea neshte lapte de zebra, stie careva vreo laptareasa de acest gen?

Deci ultima patzanie apsoluta: ieri iau masa cu o gashca de turci. Si ma intreaba unu despre mitul cu Dracula.

Io, in vremile mele bune, am fost ghid turistic nepracticant, si m-am dat in vanturi dupa mitu asta. Asa de mult, ca mi-am si picat un master pe Dracula, de Bram Stoker. Futa-l in gura de prof nemernic, ca pe nedrept m-o picat, jur.

Asa. Si m-apuc sa ii zic la turcalete despre Dracula, cum o fost el imprizonat la turcaletzi, si ca aia l-or abuzat, si cand o revenit ca domnitor, o fo’ nevoit sa duca rzaboi (ştiu că se scrie război, da încă îs bat d-aseară, şi mi-i lene sa corectesc) de gherila cu turcii, care erau mai numeroşi. După engleza pe care o ştiu io, la mai numeroşi se zice more numerous, deci un fel de superlativ. La care turcaletele se bagă ca musca beţivă în ţuică:

– Not only were they more numerous, but they were smarter, too!
– Haha, zic io, back then yes, they used to be!

Muie la turci. Glorie spontaneităţii mele care m-o făcut să fiu singuru care o râs la masa aia de turcaleţi. Glorie!

7 lovituri, dă-i și tu!