De la protest

Acum, practic, îmi scot pârleala pentru că la Revoluție nu am ieșit în stradă: eram prea mic și nu m-a lăsat mami. Și acum un pic regret că am fost așa copil rău când eram mic, că cred că de-aia votează ai mei cu PSD-ul, ca să se răzbune.

La Cluj este incredibil ce se petrece, zici că toată lumea e frați și surori. Și în timpul zilei, când nu se protestează, se simte în oraș o atmosferă apăsătoare, e altfel de liniște.

Sau poate numai mi se pare mie.

În seara asta am ieșit la protest cu folia de aluminiu pe cap, ca să fim bine apărați de atacurile psihotrope!!!


Nu, în poză nu-s eu cu nievastă-mea.

Am fost primii care am protestat duminică, la ora 00:01.

Și cel mai frumos moment de anul ăsta a fost când s-a cântat imnul. Băi, zici că-ți picură oțel încins pe suflet!

Încă sunt rebegit de frig, nu mai ies la proteste fără izmene nici dacă-i luna august! Ne vedem mâine seară, că de-aia marcă unguru’ evreu banii.

12 lovituri, dă-i și tu!