De ce sunt aşa scumpe apartamentele noi la Cluj

Ştiţi culmea Facebook-ului? Să-ţi ceară Apostu şpagă pentru pepenii pe care vrei să-i vinzi în Farmville.

Un nene vroia să-şi tragă un bloc (nu un blog) – deci să fie bloccher (nu bloggher). În acest scop, s-a dus la primărie să-şi obţină nişte acte, să nu îi demoleze ăştia construcţia ca pe un hotel din Constanţa, că dupa aia vine Miron Cozma înarmat cu periculoasele buze ale Marilenei Niţu.

La primărie, discută cu un funcţionar.
– Aş dori şi eu aşa şi pe dincolo, un act, ceva, o hârtie.
– Sigur, zice funcţionarul, sigur.
– Se face?
– Sigur, zice funcţionarul, sigur.
– Cam cât durează?
– Păi cît să dureze? Poate dura o lună; chiar şi doi ani.
– Doi ani? E enorm!
– Da, e enorm. Dar am putea accelera puţin procesul.
– Sublim! zice antreprenorul.
– Da, dar să vedem ce putem face.

De regulă, vorbitul în dodii la o instituţie a statului înseamnă un singur lucru. Începe cu “ş”, se termină cu “pagă” şi are cinci litere.
– Haideţi să rezolvăm, zice antreprenorul. Nu vă uit.
– Sigur, zice funcţionarul, sigur.
– Cum v-aş putea răsplăti? întreabă antreprenorul.
– Păi… nu ştiu ce să zic, eu şi familia mea am vrea să ne mutăm într-un apartament mai nou…
– Da? Păi…
– Da, exact. Ne-ar trebui un apartament.
– Un apartament?

Antreprenorului îi dădură lacrimile, şi se simţi inundat de un val de căldură rece.
– Da.
– Pentru o hârtie?
– Da.

Antreprenorul făcu o faţă de Louis De Funès.
– Nu-nţeleg care e problema! zise funcţionarul. V-am cerut un apartament, nu două!

26 lovituri, dă-i și tu!