De ce să cedăm pensionarilor locurile pe scaun în autobuze

Am tot citit şi răscitit şi răsrăscitit şi răsrăsrăscitit şi răsrăs… ştiţi voi: dintre toţi cetăţenii patriei, două categorii nu au dreptul, conform convenţiei de la Geneva, să ocupe locuri pe scaune în autobuze (tramvaie, troleibuze).
Ryan Air
Ba nici chiar în avioane!

Aceste două categorii sunt:

1. Copiii mici.
De ce am lăsa copiii mici să stea jos în troleu? Ei ce probleme au? De ce ar fi ei obosiţi? După cum bine se ştie, copiii au două moduri de funcţionare: hiperactiv şi somn. Ce să caute ei pe scaun? Or mers la coasă? Or mers cu caprele pe muntele Hilamaya? Or săpat şanţuri alături de ocnaşii din Tennessee? De ce nu stau în picioare? Mai ales că, 98.32% din timp, copiii sunt însoţiţi de a) una bucată pensionară uscată ca o coajă de pită uitată în soare, sau grasă şi diabetică, care abia se ţine pe picioare; b) una bucată mămică atâta de obosită, că i se închid ochii pătrunşi de vinişoare roşii.

2. Pensionarii.
Această categorie de devoratori încrâncenaţi de antenetrei şi vedete la apă (sau la bulău) ocupă fără nici cel mai elementar bun simţ locurile cuvenite de drept clasei muncitoare, tinerilor care vin de la muncă rupţi de oboseală şi le-ar prinde bine să se aşeze şi ei, bieţii, 10 minute în scaun! Nu-i aşa? Haideţi să nu le mai cedăm locurile! Şi să le comentăm când se plâng că nu se ridică nimeni! Şi poate chiar să-i înghiontim! Oricum se comportă toţi ca nişte oi, votează în cireadă, stau haotic la coadă şi se bagă în faţă! Ei, cei care au perpetuat comunismul şi l-au votat pe Iliescu! Ei trebuie să moară ei ca România să poată merge înainte!

Mno: săptămâna trecută, tanti Vichi, prietena mamei gropăreşti de la Sibiu, stătea în autobuz în picioare, pentru că nimeni nu catadicsise să îi cedeze locul pe scaun. Lângă dânsa – un nene corpolent, aproape ucis de căldură. Şoferul de TurSib intră cu 50 km/h în giratoriu, apoi îşi dă seama, ardeleneşte, de greşeală; aşa că frânează brusc. Luat prin surprindere, nenea corpolent aproape ucis de căldură de prăvăleşte ca pietrişul dintr-o roabă direct pe tanti Vichi.

Căreia îi rupe mâna.

Mno, de-aia e bine să le cedezi locul copiilor şi bătrânilor în autobuz. Indiferent cât de răsfăţaţi, afurisiţi, naftalinoşi sau ursuzi or fi. Pentru că dinţi sparţi şi mâini rupte la prima frână – şi şoferii ăştia nu vor dispărea, pentru că tanti Vichi nu vrea să-i facă plângere omului.

21 lovituri, dă-i și tu!