De ce plânge copilul?

– Ce are iară? Dumnezeule! Nu mai suport! Ia-l de aici!
– Ce să-l iau de aici! Tu l-ai făcut așa, că cu tine și cu tot neamul tău seamănă! Ui ce crize face!

De o oră întreagă, Gropărelu’ răcnește ca din gură de taipan. Fără nici un motiv; pentru că poate.
– Se vede că e de-al tău! Din Oaș! Că numa’ acolo urlați ca apucații, nu știți să vorbiți! Și zbierați și răcniți unii la alții ca locomotivele Electroputere!
– Ce? zice nievasta. Nu era așa până să-l lăsăm o săptămână în concediu la ai tăi!
– Ai mei? Ce treabă au ai mei?
– Las’ că știu eu! Cu taică-tu ăla oltean și maică-ta din Poplaca!
– Auzi! Să nu te iei de mămica, femeie!

Vocalizele continuă ca din burtică sănătoasă de Pavarotti. Ar fi putut încălzi un cartier întreg!
– Io o sun pe soacră-mea, zic, să văd ce vă făcea ție și lu’ frate-to când urlați așa; că astea sigur sunt fițe de Oaș, se vede de pe Marte.

Pun mâna pe telefon și sun:
– Alo, mamă soacră? Sărumâna! Sunteți bine, sănătoși? Tăiem porcu’ anu’ ăsta? No, în fine… auzi, ce le făceai copiilor când erau mici și urlau? Ce le ziceai?
– Ce să le zic? Ce să le fac?
– Păi uite, Gropărelu urlă de o oră jumate încoace, fără motiv; numai pentru că poate.
– Aha! Păi și normal că urlă!
– Cum adică?
– Păi dacă nu mergeți cu el la sfânta biserică! Și nu vă citește părintele! Și nu spuneți de 14 ori “Tatăl nostru” peste zi și nu faceți mătănii! Ce crezi tu, Necuratul pândește!!!!!
– Bine, mamă, așa e, mno, povestim…
– Sună-i pe ai tăi! zbiară nievasta; și pentru o secundă, aproape i-o acoperit glasul Gropărelului.

Mă execut.
– Alo, mamașa, servus… tu mamă, când o fost Gropărelu’ la voi, în concediu de la grădiniță, o urlat așa? Ia auzi cum urlă! (îl pun pe Gropărelu’ la telefon 4 secunde, tocmai când ridica cu un semiton aria din “Nessun Dorma” – varianta de Florești, Cluj.
– Ce? zice mama.
– Ce ce?
– Ce ce ce? Că nu mai aud nimic! Că mi-ai cauzat daune ireversibile la trompa lui Eustache!

Și-mi închide în nas.

Deja geamurile tremurau; pereții se scorojeau, iar câinii afară lătrau a mort.
– Tu muiere… fii antenă! Uite, o mai știi tu pe Super Nanny de la Prima TV?
– Ce Super Nanny de la Prima TV?
– Tanti aia… care avea de-a face cu copii problemă! Ce zici, să o sun?
– Ce să o suni?
– Păi să vorbesc cu ea, să văd ce zice! Poate ne ajută!
– Sun-o odată!
– Imediat! Numai să găsesc poza cu ea, să o pun pe blog!
Super Nanny

Fac rost de numărul ei și o sun:
– Sărumâna, știți… nu mai știu cum să-mi potolesc copilu’ din urlat! Deja a deviat stația orbitală de la traiectoria ei geostaționară, o începărtat luna de pe cer, face tsunami prin Filipine! Ce să-i fac?
– Liniștiți-vă, haideți să o luăm cu începutul. Câți ani are copilul?
– 3 anișori!
– A făcut pe el? A mâncat? Îi este frig? E obosit? Îi este sete? S-a lovit? I-ați vorbit urât?
– Deloc, Doamne ferește! A dormit bine, e mâncat, a băut apă…
– Stați un pic! Îmi spuneți vă rog cum vă numiți?
– Păi… Groparu.
– Groparu??? Și pe copil îl cheamă Gropărelu’???
– …da.

2 secunde, la celălalt capăt nu se mai auzi nimic; și după 2 secunde se auzi clar o împușcătură cu un pistol Smith&Wesson calibrul 40.

Apoi un ton de ocupat.

Later edit: am găsit niște aur.

23 lovituri, dă-i și tu!