De ce nu le putem spune niciodată părinţilor noştri adevărul

Părinţii noştri.
E vorba de acei oameni la care ţinem foarte mult. Fără avem de ales.

Va amintiţi cum în copilărie ei hotărau ce haine purtăm şi ce avem voie mîncăm.
Nu ştiu cum se nimerea, dar de fiecare dată când ne plăcea un aliment, ne informau prompt nu e sănătos.

Absolut fascinant e faptul , deşi trece vremea şi tu locuieşti, zicem, la sute de km distanţă, parinții continuă se comporte şi cum teai afla în camera cealaltă.

De exemplu, iarna, mama sună aproape zilnic mi spună mi pun maieu.
Urmează argumentele: stă lipit de corp, ţine de cald, altfel o răcesc.
Am verificat, de curiozitate, şi cu alţi cunoscuţi de-ai mei, care au 30 sau 40 de ani, văd cum evoluează lucrurile. Ghiciţi? Da! Şi pe ei îi sună mama vadă dacă poartă maieu.

Alt exemplu. Vara, tata sfătuieşte recurent-compulsiv port o şapcă apere de soare. Ştiţi cum arăt cu şapcă? Ca şi cum m- pregăti fac plinul cuiva la benzinărieŞi nu ar fi asta cel mai îngrijorător lucru, doar eu nu mai port şapcă de la 9 ani. Cu toate astea, el îi înainte: „Pune şi tu ceva pe cap, uite, am luat eu o şapcă foarte bună din piaţăroşiedacă vrei, ţi-o dau ţie, e un material foarte bun. A fost şi foarte ieftină!”

Există un capitol despre care recomand nu discutaţi mai mult de 2 minute pe an cu părinţii. Exact!

Relaţiile cu sexul opus.

Cred dacă s-ar face studii, s-ar demonstra memoria unui părinte e complet diferită de a persoanelor care nu au copii. Poate nu credeţi, aşa voi da un exemplu.

Dacă mama ta află la un moment dat teai ceartat cu prietena/soţia din nu ştiu ce motiv, nu va mai uita niciodată acest lucru. Şi, periodic, cam din lună în luna, îţi va reaminti episodul.
Varianta A: Dacă o place pe fată, îţi va spune ai supărat fata, eşti prea pretențios şi nu eşti niciodată mulţumit.
Varianta B: Dacă nu o place pe fată, îţi va reproşa din nou nu ai acceptat în urmă cu 2 ani ţi facă cunoştinţă cu fiica unei colege de la Contabilitate.

Adevărul are şi o dimensiune pragmatică, tocmai de aceea ar fi foarte dificil -l gestionaţi o dată ce iese pe gură. Gândiţi, ar fi catstrofal spuneţi: „Mamă, adevărul e am cunoscut-o pe prietenă mea la o petrecere. Am remarcat-o pentru avea genul ăla de bluza cu un umăr gol, bea foarte mult vin şi părea, cum zic… foarte disponibilă. N-a fost foarte greu o conving, dacă nţelegi? Ne-am certat pentru , de fapt, n-avem nicio treabă unul cu celălalt! Stai liniştită, nu era nicio şansă ne căsătorim! Poţi o anunţi şi pe mătuşa Stela.”

Acum nu înţelegeţi greşit, la fel de nerecomandate sunt discuţiile cu taţii. Va sună cunoscut textul: „Eşti tânăr, nu ai obligaţii, stai singur. Trage tare, acum cât mai ai timp. Înţelegi? Cât mai multe fete! timpul trece. N-o asculta pe maicăta cu prostiile ei! Ea vrea te căsătoreşti poată ţi dea tacâmurile şi covoarele pe care le-a tot cumpărat începând cu anii ’80. Uităte şi tu nu mai avem loc în casă!”

Cel mai interesant este ei se comportă şi cum lipsa maieul-ui sau a şepcii ar fi cele mai mari probleme întâlnite de un umanoid în viaţă adultă (poate de aceea sunt atât de supăraţi când află nu le port. Altă explicaţie nu am găsit până acum).

În schimb, dacă-i spun tatei vrea sfătuiesc cu el, e foarte probabil aud:
„Știi eu nu pricep la chestii din astea. Te-am rugat îţi cumperi o şapcă! Faci insolaţie şi dupăaia o vezi ce rău îţi e! Îţi aminteşti când ţi-au scos amigdalele, de erai plin de sânge şi strigai după maicăta… și pe vreme aia, de-abia te obligam porți şapcătu faci numai ce vrei tu!”

P.S.:
Nu încercaţi vreodată dați cel mai mic indiciu despre motivul pentru care nu a mers o relaţie! Altfel, va trebui explicaţi detaliat:
1. Ce n-a mers,
2. Cine ce-a făcut,
3. Cine a fost de vină
4. Ce aveţi de gând faceţi de acum încolo.

Guest post de CezarB (B nu vine de la Brutus. Pe bune)

8 lovituri, dă-i și tu!