De ce ma (mai) bucur de interzicerea fumatului in spatiile publice

– Cum, nu mai fumați?

Eram la nașu’ Greuceanu acasă, la Sibiu. Terasă, grătare, veselie, toată lumea era cu beri și cu țigări aprinse, numa’ taică-su nu.

Între noi fie vorba, taică-su, care o fost prof de engleză la gimnaziu, l-o băgat pe Groparu la facultate. Am băgat la meditații cu el de traduceam Moromeții sau Mihail Sebastian, el venea cu varianta lui, eu cu a mea… ne uitam unul la altul… clipeam, ambele versiuni erau bune! De 173.2 ori mai bun prof decât vasta majoritate a lectorilor de engleză de la universitate cu care am interacționat. Și acuma mă întâlnesc cu el și ne mitraliem cu faze de genul ”cum spui în română la upkeep? Da’ în engleză la cadastru și publicitate imobiliară?”

– Nu mai, gata.
– După 30 de ani de fumat?
– Da.
– Păi cum așa?
– Păi… eram la o masă cu niște englezi, no, veniseră la Sibiu în ceva schimb de experiență… tocmai terminaserăm de mâncat, eram la discuțiile și la vinul de după…
– Așa…
– Și am scos o țigară s-o aprind, și s-o făcut liniște la masă… toți s-au uitat la mine cam cum te uiți la un barbar, la un necivilizat. Și atunci mi-am zis că gata, nu mai e de mine.

9 lovituri, dă-i și tu!